Cand au crescut "ghemotoacele" mele atat de mari, incat sa se descurce singuri, in mica " jungla" a colectivitatilor de copii...nu mai stiu....Insa un lucru e sigur : daca in cazul fetitei, am fost aproape nerbadatoare sa o vad " zburand" spre scoala, deci spre cunoastere, in cazul lui Cosmin, cel " special", necunoscutul si noutatea situatiei imi cam rodeau sufletul ....
Dupa 1 octombrie, a pasit si Cosmin cel dulce, timid spre gradinita....In prima zi mai plangacios si un pic speriat, dar de altfel ca orice copil la grupa mica....
A doua zi, abia coborand din masina, greoi, stiind ce urmeaza....
A treia zi, deja cu alta tragere de inima, ca doar de , aveam si o petrecere de copii , un sarbtorit al clasei...si spre finalul primei saptamani, Cosmin deja topaia de bucurie, isi stia clasa si cred ca se " indragostise" iremediabil de "gradi" , de copii, de d-nele educatoare si de tot personalul....
Acum e un zambet tot, cand aude ca merge la gradi, urca scarile intr-o viteza care nu-i prea sta in fire ( el fiind un mare " calm" ) si intra nerbdator in clasa...Doar halatul alb , vazut din intamplare, il mai supara un pic, fiindca de mic a avut aceasata memorie a halatelor albe, asociate cu imaginea doctorilor...Dar si asa, gradinita tot o mare bucurie inseamna pentru el.,stim si simtim cum este inconjurat cu atentie de toata lumea, asa ca nici ca se putea un inceput mai frumos de atat ....
Pentru inceput am hotarat sa il ducem doar 2 ore pe zi, spre pranz, pentru a folosi orele de dimineata devreme, mai ales pentru terapia de la masuta, pt invatare si recuperare intensiva a achizitiilor " restante". Programul de dupaamiaza, a ramas la fel, incarcat cu terapie pana seara... Speram insa ca in momentul in care, incet incet , va mai recupera din decalaj, pe verbalizare si cognitiv, sa il putem lasa la gradinita la program de 4 ore, atunci cand va fi pregatit sa invete mai mult , in mod natural , de la cei ceilalti copii si din programa de gradinita. Asta pentru ca sunt ferm convinsa ca mediul de la gradinita nu poate fi simulat la masuta, iar gradinita isi are rolul ei deosebit in modelarea oricarui copil , nu doar " special"....
Deocamdata, el s-a integrat frumos in colectiv, fiindca sta excelent pe imitatie se descurca destul de bine si la activitati , dar cel mai important lucru este ca acum, perceptia lui legata de gradinita este una foarte buna iar pentru aceasta le suntem recunoscatori si celor din gradinita, fiindca au facut tot posibilul si au stiut cum sa creeze aceasta stare de bine lui Cosmin... In alta ordine de idei, de cand am mutat terapia acasa, lucrurile au luat-o spre " repede inainte" , achizitiile vin intr-un ritm foarte bun, Cosmin a inceput sa invete culorile, formele geometrice si notiuni diverse, pe logopedie merge "snur"si per ansamblu, totul se misca din ce in ce mai bine.... Asadar , chiar daca mai avem mult de munca, speram ca lucrurile vor evolua doar spre ceea ce ne-am propus...Doamne ajuta ....
Bineinteles ca tot la capitolul " bobocei", trebuie sa scriu si despre asociatia noastra, careia, mai nou , i-am facut si blog :
http://autism-galati-apca.blogspot.com/
Speram sa realizam cat mai multe lucruri frumoase si sa fie un inceput de drum cu multe reusite pentru viitor...
"Ah dar...toamnă, dragă-mi ești!
Tu, mi-ai dăruit comoară,
Ce-am făcut în fapt de seară -
Am scris iar, în vers, povești!"
Ne bucuram sa auzim astfel de vesti.
RăspundețiȘtergere