" DE POTI SA MA AJUTI, NU-NTOARCE CAPUL,

IN LOCUL MEU PUTEA FI ALTUL,

PUTEA FI CHIAR COPILUL TAU

CE BINE CA NU E....SUNT EU... "

sâmbătă, 30 iunie 2012

Terapia de acasa VI - Iepuras dragalas, absolvent de grupa mica

                                                                  
Am trecut cu bine de primul an de gradinita, iar la sfarsit  ne-am mandrit nevoie mare cu absolventul nostru de grupa mica, care a avut rolul cel mai potrivit cu putinta, iar pentru noi a intruchipat cel mai dragalas iepuras ...

Insa pentru mine,  o dulce mangaiere mi-a fost adusa pe neasteptate cand am surprins momente neregizate, inocente si sincere , cum numai in suflet de copil reusesc sa se nasca... Momente de simpatie abosluta aratata puiului meu mic , de catre fetite dragi din aceeasi clasa, care-l strangeau necontenit in brate, il inconjurau cu atentie si mult, mult drag...Iar cand am auzit din gura unui baietel nazbatios " ...a venit prietenul meu" si cand am vazut cum e pupat pe neasteptate de un altul, iar el zambeste strengar pe sub "mustati"...am simtit ca intr-adevar , fericirea o poti gasi oriunde...dar mai ales in astfel de momente...

        Iar terapia de acasa decurge la fel de incurajator si cand ma " uit" in urma, ii multumesc din suflet lui D-zeu,  pentru toate progresele enorme de pana acum, fiindca este imposibil sa uiti de unde-ai plecat ... Mi-aduc aminte greutatea coplesitoare a sentimentului pe care-l aveam candva, atunci cand ma trezeam dimineata , dupa ce avusesem peste noapte cel mai frumos vis - Cosmin vorbea - , dar dimineata realitatea ma lovea rece, dur si drept in inima : Cosmin nici  "mama" nu-mi putea spune...
   E drept ca pana sa ajungem aici am muncit enorm de mult si numai cei care  trec printr-o experienta asemanatoare pot intelege cu adevarat ce spun...si e drept ca e la fel de posibil sa mai muncim inca pe atat, pentru a ajunge la ce ne-am propus...Dar peste toate, cel mai important este ca exista speranta...

     Acum , la 4 ani si 10 luni cat are Cosmin, lucram intensiv pe programe din ce in ce mai avansate si tot  acum,  necesitatea orelor de logopedie isi face simtita prezenta, fiindca avem de corectat pronuntia, volumul vocii ( are destule momente cand vorbeste prea incet) si lucruri de " finete" in limbaj, dar ce bine ca am ajuns in stadiul sa corectam asa ceva, oricat de ciudat ar "suna" acest lucru ...

     Dupa ce a avut loc explozia " expresivului" , in cateva luni am trecut la propozitii scurte, formate din 2 cuvinte,  apoi 3-4 cuvinte in propozitii, iar de la o luna la alta avansam incet si sigur spre fraze in conversatii...Desi acest lucru este mult mai evident in terapie decat in mediu, fiindca in afara terapiei este inca destul de retinut in conversatii, totusi acest aspect este compensat de faptul ca pe neasteptate, a inceput sa preia mult si foarte usor din mediu. Astfel,  are momente in care efectiv ma surprinde , are o memorie excelenta si imi intareste convingerea ca acesti copii sunt intr-adevar, cu totul si cu totul speciali...si ceea ce azi ti se pare imposibil... ei peste noapte reusesc sa faca POSIBIL...

Si tot datorita faptului ca am trecut pe programe din ce in ce mai complexe, am simtit nevoia sa fac si unele schimbari in echipa, iar terapia a ramas in ultimul timp in proportie destul de mare pe umerii mei. ..Dar am echilbrat din nou situatia cu un al doilea terapeut si am facut un pas foarte important :  am schimbat coordonarea si ne-am orientat spre VB ( Verbal Behavior) - care este tot ABA , dar una mai rafinata,  axata foarte mult pe comportamente verbale , care sa vina in completarea programelor curente si care simt ca se va " plia" in viitor cel mai bine pe profilul lui Cosmin...

Acum a venit si vacanta , iar micul  "balacila" profita din plin de aer , apa si soare, iar noi incercam sa mai scapam din " incrancenarea" care ne inconjoara la tot pasul, sa RESPIRAM si sa ne bucuram de  ...SPERANTA ...si FERICIRE...