" DE POTI SA MA AJUTI, NU-NTOARCE CAPUL,

IN LOCUL MEU PUTEA FI ALTUL,

PUTEA FI CHIAR COPILUL TAU

CE BINE CA NU E....SUNT EU... "

vineri, 24 ianuarie 2014

DA, 2 % il ajuta pe Cosmin ! Si NU, nu-mi este deloc usor sa scriu cele de mai jos...


Povestea micutului nostru luptator a aparut in Viata Libera Galati, in Revista Mami, Adevarul , iar voi prieteni dragi, o stiti personal sau de aici, de pe blogg-ul lui. Este povestea unui copil special, care ne-a schimbat radical vietile , in cel mai special mod cu putinta , care din pacate insa, de mai bine de 3 ani se lupta cu autismul…

Noi , parintii lui, suntem prinsi la fel ca si el, in aceeasi lupta, zi de zi, o lupta contracronometru, dar in acelasi timp pe TERMEN LUNG, o lupta pe care nu avem voie sa o abandonam nici macar o secunda si pe care trebuie sa o continuam atat timp cat va fi nevoie …

Astazi si pana pe 25 mai 2014, VA CEREM UN SPRIJIN poate neinsemnat, un simplu gest : O SIMPLA SEMNATURA pe hartie, pe un formular , ATAT !


     Dar nu, nu e doar atat, e un sprijin REAL pentru noi, caci prin aceasta semnatura directionati 2% din impozitul vostru pe venit ( salariu ), RETINUT DEJA IN 2013, pentru sprijinirea terapiei lui Cosmin, care nu trebuie intrerupta nici macar o zi , pana la o recuperare cat mai completa. Cosmin este un caz real , pe care-l cunoasteti direct sau indirect, pe care il puteti sprijini fara nici un efort financiar, ci doar prin completarea formularului de mai jos ( 230 – doar pe prima pagina ). Foarte important de stiut este ca acesti 2 % oricum va sunt retinuti an de an de catre statul roman, fara ca voi sa stiti vreodata in ce directie sa va duce procentul respectiv .

    


         Daca veti semna pentru Cosmin, gestul vostru se va alatura altor zeci de semnaturi , pentru care inca o data, le multumim din toata inima , prietenilor nostri dragi , familie , colegi si oameni deosebiti care ne-au sprijinit in anii trecuti si probabil o vor face si anul acesta. Toate aceste semnaturi , adunate cu grija, una cate una , vor contribui la continuarea terapiilor de recuperare pentru Cosmin, reprezentand un sprijin extrem de important in lupta noastra cu autismul, care presupune :
- o echipa intreaga de oameni : 1 coordanator Bucuresti, 2 terapeuti ( deocamdata ne permitem un singur psiholog, al doilea terapeut fiind mami), 1 logoped, 1 “shadow” ( = insotitor la scoala )
- suplimente alimentare extreme de scumpe, care nu se regasesc pe lista medicamentelor gratuite, platite numai din buzunarul propriu
- cursuri de formare in terapii de recuperare, carti, materiale didactice specifice , printabile speciale etc.

    La acestea se adauga un volum urias de timp (investit in informare , constientizare si mediatizarea problemei , drumuri nenumarate intre diferitele locatii , unde trebuie sa-l ducem pentru socializare, integrare, unde trebuie aplicata terapia si generalizarea ,nopti pierdute pentru a fi la curent cu toate noutatile, cautari zilnice dupa articole, site-uri, informatii actuale si utile, confectionarea anumitor materiale de lucru , organizarea terapiei etc), lasand la o parte tot consumul nostru emotional , pe care nu-l putem “contoriza” decat in sufletul nostru …

     Dincolo de toate aceste eforturi, aproape supraomenesti, trebuie sa ne traim in continuare vietile cat mai aproape de normal cu putinta, sa ne sustinem si cealalta comoara, pe Alexandra, o fetita supradotata, talentata si adorabila in tot ceea ce face. Pentru ea, pentru Cosmin si pentru noi, trebuie sa ne mentinem zambetul pe buze si sa mergem tot inainte, desi sunt multe momente in care poate simtim ca nu mai putem duce, dar ne ridicam iar si iar, ca de fiecare data...

     Si nu in ultimul rand , desi evit cat se poate de mult sa aduc in discutie acest aspect si pentru cei care nu stiu acest lucru, de 2 ani de zile ne implicam DOAR VOLUNTAR , FARA A AVEA NICI UN SALARIU, la fel ca si alti parinti deosebiti,implicati si care ne sunt alaturi, zi de zi , intr- o asociatie minunata, numita APCA – Asociatia de Sprijin pentru Parinti si Copiii cu Autism Galati. Da, suntem cei care, dupa atatia ani de vid in oras, am infiintat prima asociatie din Galati pe vremea aceea ( 2011), doar pentru copiii cu autism, o asociatie pe care am cladit-o din “ piatra seaca” si care a ajuns astazi sa ajute peste 60 de copii aflati in aceeasi situatie ca si Cosmin, o asociatie cu atat de multe proiecte importante finalizate, aflate in derulare si de viitor, pentru acesti copii speciali, care merita tot sprijinul din lume.

       Asadar, daca doriti sa ne sprijiniti in lupta noastra cu autismul, puteti completa formularul atasat, doar cu datele voastre din buletin si semnatura, apoi il puteti depune personal sau ne puteti contacta pe noi sa facem acest lucru , la Directia Finantelor Publice din localitatea fiecaruia, cel tarziu pana pe 25 mai 2014. Daca nu aveti timp sa mergeti personal, de obicei noi preluam aceasta sarcina, pentru toti cei din Galati, asadar nu ezitati sa ne contactati dupa ce ati semnat formularul.

     Daca sunteti prin trecere la ANAF si vreti sa completati direct la ghiseu, formularul 230 ( pentru salarii) sau 200 ( in cazul profesiilor liberale ), iata si datele necesare, cu subcontul deschis pentru Cosmin :
- Asociaţia de Sprijin pentru Părinţii şi Copiii cu Autism Galaţi
- Cod de identificare fiscală al entităţii non profit: 29189030
- Cont bancar (IBAN):RO69 BTRL 0180 1205 G118 2200


     Va multumim anticipat tuturor, pentru sprijinul acordat si speram din toata inima ca intr-un viitor cat mai apropiat, Cosmin sa va poata multumi printr-o poveste frumoasa, cea a unui copil recuperat .

                                                EU lupt cu autismul, TU poti sa ma ajuti !


marți, 10 decembrie 2013

"Tricoul de campion" !



     Dati-mi voie sa impart cu voi , cea mai frumoasa " poveste" scrisa vreodata, despre un copil cu autism si totodata sa vi-o dedic tuturor, mamici si tatici speciali, care cu siguranta va veti regasi in aceste superbe randuri ...
     Si pentru ca acestea i-au fost dedicate in primul rand lui Cosmin, am si consimtamantul penitei " fermecate", autoarea de drept a randurilor minunate de mai jos , sa postez aici, pentru noi toti, aceasta "poveste cu suflet", mult suflet:

   "Pe roata olarului un boț de lut așteaptă să prindă viață, este un copil, este incomplet. Olarul lucrează cu drag, cu atâta drag pentru pumnul lui de lut, încât nu are timp să vadă nici că lutul e pe terminate, nici îngerul de lângă el, ce așteaptă să-și primească umbra. Copiii sunt umbra îngerilor și îngerul e din ce în ce mai nerăbdător să se joace cu umbra lui.
    Olarul îşi vede mai departe de opera lui, cântă încet, cântec numai de el știut. Îi trebuie culoare pentru ochi, culoare pentru suflet, lumină pentru minte, ca lucrarea să-i fie completă. Se uită spre cer și în clipa aceea știe ce culoare vor avea ochii copilului. Îi desenează, îngerul se bucură, îi place albastrul, că doar de acolo a venit.
    Dumnezeu cântă, se oglindește în ochii copilului și desenează sufletul, îl desenează în alb, diafan și pur ca un fulg de nea, apoi se pregătește să-i pună pe frunte coroana de lumină. Începe să deseneze cu penelul înmuiat în soare, pune o rază,mai pune una… apoi se oprește auzind un clinchet de clopoței și glas de copii ce cântă un colind rezemați de o stea.
    Tresare. Își amintește că azi e Ajunul Crăciunului. Tresare și copilul, îi place muzica îngerilor, pentru el e primul lucru pe care îl "vede" acum cu sufletul lui alb, tresare și zâmbește…este primul lui zâmbet. Îi zâmbește îngerului său cu care a rămas singur, olarul fiind demult la poartă să asculte colindul.
    Îngerul îl privește mut de uimire. Cât de frumos este un copil cu ochi albaștri care zâmbește! Nu mai are răbdare, își ia umbra în brațe și pleacă fericit cu ea. Ce dacă nu are decât o rază de lumină pe față! Ce dacă nu este terminat! Are suflet, are cerul în ochi, știe să se bucure când aude un cântec. Îl ia de mânuță și încep să alerge, să alerge în lumea nevinovată a copilăriei, și rămân acolo o viață.
    Copilul, zâmbind inocent, nu vede lacrima mamei, când el nu reușește să pronunțe simple cuvinte, când nu poate să-l învețe poezii cu pitici în ibrice sau cățeluși năzdrăvani. Cuvintele trec neînțelese pe lângă el, el înțelege numai cântecul ierbii, al păsărilor, cântecul inimii mamei sale ce-l strânge cu disperare la piept când îl leagănă. Nici tristețea tatălui său nu o înțelege, tristețe atât deamară când vede cum băiatul său învârtește ore în șir o rotiță, dezinteresat de mașinuțe, de avioane sau de mingea colorată.

    Copilul este autist și trăiește în lumea lui, are prieteni ca și el, răpiți de îngeri înainte de a fi terminați, cu care se înțelege prin necuvinte, se joacă cu îngerul lui păzitor făcând ninsori din bucățele de hârtie, nu-i pasă de nimic din lumea oamenilor ce se cred normali. El nu cunoaște lumea reală în care trandafirul are și spin, în care florile de mac ascund venin, nu știe de ciuperci adormitoare, de pete din soare, nu știe de invidie și ură, nu judecă oameni ce știu numai să ia, nu să și dea. El are lumea lui, iar uneori, după ce în noapte își amintește zâmbetul olarului, desenează icoane naive ca și sufletul său.
    Deseori, Creatorul îl privește cu ochi triști, înnegurați și atunci, recompensă pentru neatenția lui de o clipă, trimite părinților câte–o lacrimă luminată de un zâmbet de fericire. Mama are lacrimi de bucurie pentru primul pas făcut la trei ani, pentru cuvântul “apă” spus la patru ani, pentru prima floare tremurată, desenată de ziua ei, la opt ani. Pentru ea copilul acesta neterminat este cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai special copil din tot universul.
    Tatăl său îl privește tot de după lacrimi cum fixează mingea, cum îi tremură corpul firav de atâta concentrare, cum reușește să ducă încet mingea spre poartă. Pentru el copilul acesta este minunea lumii, chiar dacă nu poate vorbi decât cu îngerii, chiar dacă nu știe cuvintele oamenilor mari, chiar dacă pașii cu care a dus mingea spre poartă sunt atât de temători, atât de nesiguri. 
     Tricoul pe care îl poartă copilul, cu numărul zece pe spate, spune tot despre acest suflet. Este un campion. Campionul sufletelor curate, al voinței, al iubirii.
     Copilul cu numărul zece pe tricou este fericit, îngerul lui păzitoreste fericit, chiar și portarul, alt suflet neterminat, râde fericit. Cei mai fericiți sunt părinții lui ce merită și ei tricouri cu număr de campioni. Toți sunt fericiți, doar Dumnezeu începe să plângă într-o ploaie caldă și tristă pentru clipa sa de neatenție. Picăturile de ploaie se amestecă cu lacrimile de bucurie ale părinților. Azi copilul furat de înger înainte de a fi terminat a dat pentru prima dată cu piciorul în minge. A reușit să-și învingă neputința.   

Copilul acesta există. Îl cheamă Cosmin Face parte din viața mea, iar mama lui, Nicoleta, este cea mai deosebită ființă pe care o cunosc eu, între noi fiind o relație specială.Din considerente etice nu-i pot da numele, dar dacă cineva are nevoie de un sfat bun, mă poate contacta.
Pentru a putea ajuta și alți copii autiști, această mămică minunată a înființat la noi în oraș o asociație prin care luptă pentru copilul ei și pentru alţi copii ce sunt în aceeași situație. Dacă aveți nevoie, nu ezitați sa contactați APCA - Asociatia de Sprijin Pentru Parinti si Copiii cu Autism Galati....."




marți, 27 august 2013

" Azi implinesc 6 ani, sunt baiat mare ! Va pup ! "



La multi ani scump copil , ingerasul nostru pe pamant !

Suntem cei mai mandri parinti din lume ca te avem de 6 ani in vietile noastre, pe care ni le-ai schimbat atat de mult si totusi atat de frumos... 

Ne-ai invatat sa ne redescoperim ca oameni, sa renastem din propria cenusa , sa apreciem si mai mult adevaratele valori de care suntem inconjurati : familia si prietenii dragi , ce iti sunt si ne sunt alaturi.

Datorita tie am descoperit in plus oameni deosebiti si suflete frumoase si n-am schimba nimic din tot ce ne aduci zi de zi, cu zambetul tau ,cel mai sincer din lume, copil special al nostru. 

                                                       LA MULTI ANI COSMIN !

video

marți, 21 mai 2013

Multumiri ...

  Au trecut aproape 3 ani de cand luptam cu autismul ... Drumul nostru se intinde inca lung in fata , dar privim cu recunostinta in trecut , pentru tot ce-am realizat pana acum si cu incredere in viitor si in reusita acestui micut luptator... 

  Astazi gandurile mele se indreapta si catre toti cei care ne-au sprijinit pe acest drum de pana acum, familie si prieteni dragi , colegi de liceu si facultate, oameni dragi apropiati sulfetului nostru si  toti cei care in 2011 au directionat 2 % catre Cosmin... Cu totii s-au mobilizat si anul acesta , din toate directiile, aducandu-ne inca o data, un strop de speranta si pentru anul care vine...

   Tot acest sprijin al vostru si toata lupta noastra nu sunt in zadar,  ci conteaza cu adevarat, pentru ca iata , din toamna Cosmin va merge in clasa 0 si speram ca aceasta va fi o noua batalie castigata in lupta cu autismul. 
   Asta nu inseamna ca ne va fi usor, terapiile de recuperare, ABA, logopedie, integrare alaturi de shadow etc, trebuie sa continue, dar in acelasi timp , cu aceeasi speranta in suflet mergem inainte , tot inainte...

   Mai sunt doar cateva zile in care mai puteti redirectiona 2 % catre Cosmin, o modalitate atat de simpla prin care puteti sustine terapiile de recuperare in lupta lui cu autismul ...

   Puteti face acest lucru printr-o simpla semnatura, descarcand formularul precompletat  existent in dreapta blog-ului sau contactandu-ne la adresa noastra de email : lupoaefam@yahoo.com.

   Dragii nostri, inca o data, va multumim din suflet tuturor !
    

luni, 25 martie 2013

O primavara luminoasa si gradinita prietenoasa...

      Pentru noi primavara a venit cu un buchet de sperante si cel mai important: ne-a scos in cale gradinita prietenoasa de care aveam aveam atata nevoie. Nimic nu-i intamplator si probabil ca toate se leaga ca intr-un lant al binelui si cu siguranta , acolo de undeva de sus , cineva are grija sa le aseze cumva pe toate...

      De cateva luni mergeam la FasTracKids Galati, un sistem educational complementar minunat, care l-a ajutat foarte mult pe Cosmin pe partea socializarii si familiarizarea cu limba engleza , unde am gasit intelegere totala si persoane deosebite si unde pentru prima data am fost acceptati cu shadow, ceea ce pentru noi a reprezentat un mare castig si unde probabil vom continua sa mergem pe timpul vacantelor pentru a nu pierde contactul cu grupul de copii tipici. 

      Intre timp,  intamplator sau nu , afland de la prieteni dragi care trec prin aceeasi problema, am reusit sa gasim  gradinita prietenoasa pe care ne-o doream din tot sufletul si de atat de mult timp pentru Cosmin  .

 
      O gradinita de masa de stat, cu program scurt, intr-o Romanie cu atat de multe lipsuri in ceea ce priveste copiii cu TSA.... o gradinita luminoasa si frumoasa, unde am fost primiti cu bratele deschise de catre un cadru didactic de exceptie, pe care orice parinte de copil cu TSA si-ar dori sa-l aibe alaturi la drum : D-na Dir. Tania Margineanu . Ea este noua educatore a lui Cosmin, in fata careia ma inclin cu deosebit respect, pentru daruirea de care da dovada ,implicarea si deschiderea catre informare cu privire la TSA ( tulburari din spectrul autist), dar mai ales pentru sufletul cald, in care salasuieste o dorinta uriasa de a AJUTA... 


      O d-na directoare si in acelasi timp  o educatoare, care in ciuda vastei experiente pe care o are in ceea ce priveste invatamantul prescolar, s-a inscris fara sa stea prea mult pe ganduri la workshop-uri despre autism si metodele de interventie, care se informeaza in continuu si isi doreste sa afle cat mai multe despre cum ii poate ajuta pe copiii cu TSA...

      Si scriu toate aceste randuri, nu pentru a-i aduce public recunostinta noastra..., fiindca ea cu siguranta o simte si ii este indejuns privirea noastra cand ne intalnim la gradinita...ci pentru a da un exemplu ca SE POATE : prin oameni, lucrurile imposibile devin realizabile. Cred si sper din tot sufletul , ca peste ani,  puterea exemplului sa conteze cu adevarat  si in ceea ce priveste integrarea copiilor cu TSA in invatamantul de masa.
     
      Asadar, de la 1 martie, suntem cu shadow la grupa mare si desi am crezut foarte mult timp ca la o grupa de copii mari Cosmin nu va face fata, totusi iata ca exista si nenumarate beneficii, in ciuda faptului ca e un pic mai mic decat ceilalti ca si varsta si bineinteles in urma lor pe mai multe arii...

Cu bucurie am constatat cat de mult il  ajuta un colectiv de copii tipici mai mari, care nu sunt galagiosi ca cei mici ( Cosmin fiind destul de reticent la plansetele copiilor), care efectiv se "lupta" sa stea in preajma lui, il gadila intruna, il tin de manuta , isi trag scaunul langa el si se supara cand le fura altcineva locul langa cel mai nou coleg... si care in acelasi timp inteleg atunci cand li se explica de catre d-na educatoare ce trebuie sa faca pentru a-l ajuta cat mai mult pe Cosmin... pursisimplu niste ingerasi de copii, care probabil nu vor sti niciodata cat de mult a contat prezenta lor in viata puiului nostru mai mic...

Avem si un nou membru in echipa noastra, un suflet cald si linistit, care speram sa devina un shadow pt Cosmin asa cum si-l doreste mami sa fie, care sa ne ajute sa mai urcam o treapta catre recuperare si integrare.. Deocamdata mergem prin rotatie la gradinita, dar alaturi de celalat terapeut, care iata - face 1 an de cand ne este alaturi in aceasta lupta, completeaza atat de frumos echipa noastra...

Nu pot sa nu scriu despre un sentiment unic de bucurie, ce mi-a fost dat sa traiesc , atunci cand pe holul gradinitei d-na directoare si in acelasi timp noua educatoare a lui Cosmin a postat pentru toata lumea, materiale informationale cu privire la copilul cu autism, sfaturi si aspecte pe care orice parinte de copil tipic sau cadru didactic ar trebui sa le stie despe copiii nostri speciali...

Probabil ca numai parintii care trec prin aceleasi incercari ca si noi, isi dau seama cat de mult trebuie pretuiti astfel de oameni, care intr-adevar pun umarul cu adevarat si ajuta la integrarea copiilor acestia atat de speciali in invatamantul de masa. 

Ei merita intr-adevar tot respectul nostru, admiratia si intr-adevar imensa calitate de a fi OM...





        Nu-mi mai ramane decat sa las mai jos 2 filmulete , mai mult decat sugestive pentru aceasta postare , despre cum se impltesc toate in viata de parinte : indarjirea de a merge cat mai departe pt puiul tau si credinta in D-zeu si-n lucurile pe care El stie sa le aseze, poate mai bine decat tine...

video

video