...Nu credeam sincer, ca voi pomeni atat de curand despre " victorii" in lupta noastra cu autismul, , dar uite ca D-zeu ne ajuta si incet incet sperantele noastre par ca prind contur....Dupa 9 luni de terapie A.B.A, 4 ore pe zi , dimineata la centrul unde il ducem pe Cosmin , plus cele de acasa, cam 1-2 ore dupaamiaza pe care le face cu mine si generalizare in tot restul zilei, se vad rezultate care imi dau mari sperante ... Chiar daca drumul e lung si plin de necunoascute, faptul ca progresele reale se vad , nu pot decat sa ma intareasca in convingerea mea ca intr-un fel sau altul, va fi bine...orice ar insemna si acest " bine"...
Daca la 3 ani, Cosmin, abia spunea cateva cuvinte, maxim 10 si foarte greu, cu toate ca noi incercam disperati sa il invatam altele noi, fara insa nici un rezultat, astazi putem sa ne "laudam" ca spunem aproape orice, deocamdata mai mult promptat ( adica ajutat prin pronuntarea cuvantului de catre adult) ,cateodata stalcit sau pe silabe, dar in sfarsit putem spune ca se " deschide poarta limbajului ", iar acest lucru este un pas urias pentru orice copil afectat de o forma sau alta de autism...Urmatoarea etapa fireasca este sa trecem la verbalizarea mai functionala, cu propozitii si intrebari , dar pana atunci mai avem foare mult de "muncit", chiar daca se vad si primele semne ca " avansam" si pe aceasta latura , pentru ca deja a inceput sa raspunda la intrebari, fara prompt verbal, fara nici o imagine in fata sa , care sa-i indice raspunsul corect. Daca mai ieri mi se parea o realizare uriasa daca imi spunea cum face oaia, eu aratandu-i oaia in imagine in acelasi timp si chiar indicandu-i si raspunsul, acum efectiv ne uimeste cand raspunde simplu si natural la intrebare, " Cum face gasca Cosmin? "...iar el raspunde " Ga, ga, ga"....Stiu ca pentru unii parinti care au copii tipici, aceste lucruri sunt " banale", dar la fel de bine stiu ca pentru un copil cu TSA ( tulburari din spectrul autist), aceste lucruri sunt extrem , extrem de importante, pentru ca recuperarea se face in pasi marunti, din aproape in aproape, iar acolo unde apar astfel de progrese nu poti decat sa-i multumesti lui D-zeu ca ele exista....
Ca o paranteza, as vrea sa scriu si despre ultima vizita la medicul de familie, o doctorita pe care o apreciez destul de mult, iar respectiva vizita chiar m-a bucurat dintr-un anumit punct de vedere dar si mi-a lasat un gust amar din altul.... Asadar am fost cu baiatul pentru o problema la o maseluta iar ea, stiind ca baiatul e autist, a ramas efectiv uimita si la sfarsit mi-a spus ca " asta NU e copil cu autism, s-a lnisitit cand a inteles ca s-a terminat consultatia, a primit bomboana si mi-a facut papa...etc", ea avand in evidenta un copi de 5 ani, mult sub Cosmin...Am zambit ( amar in sufletul meu, spunandu-mi " ce n-as da sa fie asa"), apoi i-am explicat faptul ca daca dansa il percepe atat de bine este doar rezultatul unor eforturi enorme si mai ales al terapiei A.B.A....si totusi , pana la urma m-au incalzit un pic si vorbele ei intr-un anumit mod, bineinteles fara a ma " imbata cu apa rece"...
Si ca sa inchei aceasta postare intr-o nota optimista, vreau sa mai scriu ca in aceasta perioada ne-am zbatut destul de mult sa reusim sa infiintam si Asociatia de Sprijin prntru Parintii si Copiii cu Autism- Galati, ne-a ajutat mult si o d-na avocat in elaborarea si depunerea documentatiei, careia ii multumim nespus , astfel ca eu si sotul, impreuna cu inca o mamica, am reusit sa terminam cu toata birocratia de la noi si sper sa anuntam, cat de curand, ca existam oficial - abia atunci , vom putea sa ne apucam si mai serios de treaba pentru sprijinrea tuturor acestor copii in toate modurile posibile (si tot atunci poate va fi inteles mai bine si titlul acstui blog ...)....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu