Normal ca terapia ABA este atat de complexa , incat doar cei mai buni specialisti, cu ani grei de studiu in spate, mii de ore de lucru efectiv cu copiii, multe specializari, pot spune , poate, ca stiu sa faca totul exact asa cum trebuie ....
La momentul de fata mizez pe legatura extrem de puternica dintre mine si Cosmin si de faptul ca-l cunosc cel mai bine si cu siguranta de aceea am si ajuns la acest prag impreuna , iar el lucreaza atat de frumos si de bine cu mine....Incerc sa invat din mers cat mai multe , mai ales fiindca stiu ca nici un copil autist nu e la fel ca altul, incerc sa gasesc cat mai multe metode care sa i se potriveasca lui, incerc sa il " citesc" cat mai bine si chiar daca poate ne vom mai poticni in anumite probleme, sper sa reusim sa le gasim la toate o rezolvare....
Vorbeam despre faptul ca s-a urnit destul de greu pe receptiv/expresiv dar de curand au aparut si progrese aici...In primul filmulet am incercat sa il fac sa distinga clar, notiunea de " masina" pentru ca in continuare are tendinta de a se fixa pe o comanda si dupa primul prompt nu mai face nici o greseala, dar cand incerci comenzi aleatorii sau obiecte diferite se poate bloca...Asadar primul filmlet arata cum incet-incet , trece peste acest obstacol....
In al doilea am incercat sa aplic, cum am inteles eu, ceea ce am citit intr-o carte despre " transferul intre operanti" ( " Terapia axata pe comportamentele verbale " - Mary Lynch Barbera) , fiindca pe asociere Cosmin sta foarte bine, folosesc aceasta abilitate pentru a-i dezvolta achizitiile pe receptiv / expresiv....Intre timp, am scos din respectivul exercitiu cartonasul " cana" fiindca se asemana prea bine cu "carte" si le confunda usor la exprimare....Cum spuneam, invatam din mers....Va fi mult volum de munca dar mergem inainte....
Pentru cei care vad pentru prima data un exercitiu ABA, trebuie neaparat sa mentionez un lucru extrem de important : recompensarea aceasta , dupa fiecare raspuns corect, insemnand fie dulciuri , jucarii si exclamatii putin " exagerate" e baza invatarii oricarui exercitiu, mai ales la inceputul respectivului exercitiu, apoi pe masura ce copilul creste si devine din ce in ce mai functional, se rareste si se retrage treptat si recompensa... Nu este vorba decat de motivatie - la randul nostru si noi suntem motivati sau recompensati , fara sa fim prea constienti de lucrul acesta, atunci cand mergem la servici, cand ne angajam intr-o relatie , cand avem unele asteptari , de fapt fara sa ne dam seama, in viata suntem guvernati de recompensa materiala, sociala, emotionala, doar ca in alte proportii si sub forme diferite...Cand lucrezi cu astfel de copii , care nu au inca tendinta naturala de a invata ceva nou, recompensarea imediata, cat mai " palpabila" cu putinta, este extrem de importanta, chiar daca la prima vedere pare un " santaj", de fapt este o " stiinta" si nimic mai mult....
Asadar muncim, muncim, muncim si Doamne ajuta sa fie din ce in ce mai bine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu