" DE POTI SA MA AJUTI, NU-NTOARCE CAPUL,

IN LOCUL MEU PUTEA FI ALTUL,

PUTEA FI CHIAR COPILUL TAU

CE BINE CA NU E....SUNT EU... "

marți, 9 octombrie 2012

Terapia de acasa VIII - Mand, Tact, Intraverbal - si cat de departe poti ajunge...



    Nu am mai scris de multa vreme pe blog, cred ca simt nevoia sa ma " vait" de  timpurile pe care le traim , simt cum se comprima timpul disponibil din ce in ce mai mult si ajung cateodata sa-mi doresc ca ziua  sa fie de 48 de ore , poate doar asa ne-ar fi mai usor...

   Bineinteles ca atunci cand lupti contratimp si cu autismul , timpul e de mii de ori mai pretios decat isi inchipuie majoritatea, fiindca orice minut incerci sa-l fructifici in favoarea puiului tau si al recuperarii sale, trebuie sa investesti in terapie in afara de resurse finaciare si materiale importante, mai ales enorm de mult  TIMP....

  Dar cum D-zeu " nu doarme", exista si cealalta minune din viata noastra, surioara lui Cosmin si desi in educatia si modelarea ei ca om, trebuie sa investim in egala masura foarte mult  TIMP ( iar aici vorbesc de ore de canto, pian, spectacole, scoala etc), totusi exista un echilbru in toate , care ne ajuta cumva sa ne mentinem cu bine pe " linia de plutire" ...

   Iar despre asociatie si parintii care-mi cer in mod continuu ajutorul, nici nu mai are rost sa adaug , e nevoie si se impune multa implicare , dar despre acestea si realizarile noastre, ale tuturor parintilor,  scriu separat pe blog-ul asociatiei...

    Asadar , revenind la terapia lui Cosmin, asa cum postam anterior, inca de la inceputul verii am schimbat coordonarea pe ABA/VB si in sfarsit avem coordonare " acreditata" ( BCBA ), desi pentru noi acest lucru  inseamna un efort financiar cu mult peste puterile noastre actuale si caruia cu greu reusim sa-i facem fata...

   Am facut acest pas important pentru ca am ajuns intr-un punct in care doar o astfel de coordonare mai putea aduce un plus de experienta si informatii pertinente in desfasurarea terapiei noastre de acasa, iar Cosmin a si ajuns in punctul in care trebuie lucrate in terapie lucruri de " finete" , care probabil vor cantari greu si peste ani, in evolutia lui viitoare...

    Ne-am familiarizat intre timp si cu termeni noi  precum "mand"-ul, "tact"ul, " intraverbal"-ul, " MO" , repertoriul de " asculatator" si " vorbitor", conditionare, testare etc...Organizarea terapiei in general necesita foarte mult timp si atentie, fiindca acum inteleg si mai mult cat de importanta este colectarea corecta a datelor , dar mai ales coerenta si consecventa, fiindca asa cum spunea si un important specialist american la Conferinta de la Bucuresti...nu exista terapie " adevarata'  fara colectare de date...Iar ce folosim acum e mult mai " actual" si relevant decat ce aveam inainte si efectiv reprezinta " oglinda" progreselor lui Cosmin , dar si baza tuturor programelor lui viitoare...
   Folosim zilnic instrumente de masurare precum clicker-ul sau timmer-ul si abordarea generala a terapiei s-a schimbat cu mult in bine, spre ABA/VB, asa cum imi si doream de foarte mult timp ...Acum exista mixarea accentuata a SD-urilor si a raspunsurilor, am invatat mereu sa trecem prin ambele registre, de " ascultator" si " vorbitor", astfel incat sa fim siguri ca notiunile sunt invatate din ce in ce mai logic de catre Cosmin si nu  doar mecanic, cum se intampla pe la inceputul terapiei....La fel , o atentie deosebita o acordam motivatiei interne a lui Cosmin de a invata lucruri noi, de a interactiona cu mediul si cu cei din jurul lui , lucru deloc usor , dar in acelasi timp realizabil cu multa atentie si consecventa...

    Rezultatele nu au intarziat sa apara, astfel ca in ultima perioada a avut loc o "explozie" a cererilor (= " Mand"-ul ) si  monitorizand atat cererile spontane , cat si cele promptate, am ajuns in sfarsit in stadiul in care cererile spontane sunt de obicei cu 10-20 mai multe decat cele promptate in cadrul unei sesiuni de lucru.  
   Cererile spontane (= Mand-ul) sunt extrem , extrem de importante , fie ca e vorba de edibile ( mancare, suc), ori jucarii sau activitati, aflate sau nu la vedere, atat timp cat sunt extrem de recompensatorii pentru copil.  Acesta invata prin intermediul lor sa interactioneaze spontan cu cei din jur ( " cere" ) , invata sa-si constintizeze si sa-si exprime dorintele, lucruri care ii vor fi extrem de utile pe tot parcursul viitor...Mai jos sunt 2 filmulete cu exemple de " cereri" ( " Mand" ) :
 





   A mai aparut un pas inainte,  foarte important , pe care il asteptam de mult timp : "comentariile" spontane vis-a-vis de o activitate / intamplare/ obiect , FARA sa fi fost intrebat sau promptat ( au aparut comentarii adecvate in context de genul:  " ma joc in nisip", " a cazut jos", " ridic pantalonii" " am facut buba" etc).     Acest lucru s-a  intamplat destul de recent si sper sa-l dezvoltam cu succes cat mai mult si in viitor.

   Totodata , pentru prima oara, am vazut ca memoreaza , este atent si receptiv la  ce se intampla in trecut: astfel ca intr-o zi cand ne-am intors de la gradi ( unde era ziua unui coleg,  dar unde nu am putut ramane pana la momentul servirii tortului), cand am ajuns acasa am ramas placut surprinsa cand prmiul lucru care l-a cerut la masa a fost " vreau tort"....

   Desi in general jocul lui Cosmin e inca unul " saracut" in detalii, totusi am reusit sa dezvoltam si jocul simbolic, iar cel mai important este ca el chiar il intelege si participa cu placere , atunci cand incercam sa lucram cat mai mult pe acest aspect ....
    
 


     Am trecut la alt nivel legat de achizitiile in terapie, astfel ca incercam sa i le dezvoltam in ambele sensuri, astfel incat el sa fie extrem de atent intodeauna atat la intrebare ( SD ), cat si la raspuns, astfel ca putem proba cat de bine este stapanita achizitia respectiva...De exemplu la " Functii" trebuie sa raspunda corect si fara suport 2D,  la ambele serii de intrebari " Cu ce vezi " R: " Cu ochiul"..." Ce faci cu ochiul ? " : " Vad"...bineinteles pe cati mai multi itemi si asa cum spuneam cu un mare mixaj al SD-urilor. Acelasi mecanism de testare il folosim in mai multe programe , inclusiv la cifre, cand il trecem prin ambele repertorii, de " ascultator" si " vorbitor", dar fara a mai lasa vreun prompt in SD sau raspuns ( daca il pun sa arate cifra " X", a doua intrebare va fi legata de cifra " Y", pentru a testa cat e de atent si ca nu isi ia indiciu din primul SD- procedeu pe care il foloseam la inceputul terpiei pentru a-l ajuta un pic mai mult)...

  


     .

   




 Dupa cum se vede, pe pronuntia corecta a cuvintelor trebuie sa lucram mai mult si astfel ca am marit si  frecventa orelor de logopedie, asta pentru ca la momentul in care el a inceput sa vorbeasca cat de cat, nu l-am corectat mai deloc, tocmai pentru a-l lasa sa evolueze pe limbaj indiferent de pronuntie. Acum insa Cosmin leaga mult mai usor propozitii si fiindca ii vine mai simplu asa, stalceste cuvintele, asadar trebuie sa trecem la alt nivel si sa corectam si acest aspect al limbajului.


Intraverbal-ul ramane in continuare unul din punctele lui forte si incercam sa folosim acest avantaj in situatii cat mai natural posibile...




   Nu sunt filmulete de cea mai buna calitate si tot ce postez aici reprezinta experiente personale ,mici crampeie din ce inseamna lupta cu autismul si terapia noastra de acasa....Sper din sulfet insa ca ele reprezinta un mic sprijin sau poate fine indicii pentru alti parinti , aflati la inceput sau nu de drum ....Pentru ei, pentru noi,  exista totusi speranta....si chiar  ii putem ajuta pe acesi copii speciali sa ajunga departe, foarte departe...

2 comentarii:

  1. Felicitări...Începutul a fost mai greu, apoi lucrurile au venit aproape de la sine. Așa se întâmplă de regulă...Totuși...O întrebare: de ce ”luptați cu autismul”? Mai bine făceți-vi-l ”prieten”...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim pentru aprecieri...Insa nu stiu daca va veni vreodata si ziua in care voi putea spune ca autismul ne e " prieten", nici macar metaforic vorbind...Am vazut copii ramasi nonverbali si dupa ani grei de terapie, asa ca ii multumim lui D-zeu pentru toate progresele minunate de pana acum...desi " lupta" nici nu e pe departe incheiata...Cand am pornit la " drum", nu stiam si nici acum nu stim unde si cat de departe vom ajunge...Dar luptam din rasputeri zi de zi pentru noi pasi inainte, asadar DA, e o " lupta" , impotriva unei afectiuni marsave, plina de neprevazut , care pune sub semnul intrebarii viitorul copilului tau, iar toate acestea poarta un singur nume: "autism"...Iar sufletul meu de parinte , inca nu-l poate asimila cuvantului " prieten"...
    Mult succes si dvs...

    RăspundețiȘtergere