Cand au crescut "ghemotoacele" mele atat de mari, incat sa se descurce singuri, in mica " jungla" a colectivitatilor de copii...nu mai stiu....Insa un lucru e sigur : daca in cazul fetitei, am fost aproape nerbadatoare sa o vad " zburand" spre scoala, deci spre cunoastere, in cazul lui Cosmin, cel " special", necunoscutul si noutatea situatiei imi cam rodeau sufletul ....
In prima zi mai plangacios si un pic speriat, dar de altfel ca orice copil la grupa mica....
A doua zi, abia coborand din masina, greoi, stiind ce urmeaza....
A treia zi, deja cu alta tragere de inima, ca doar de , aveam si o petrecere de copii , un sarbtorit al clasei...si spre finalul primei saptamani, Cosmin deja topaia de bucurie, isi stia clasa si cred ca se " indragostise" iremediabil de "gradi" , de copii, de d-nele educatoare si de tot personalul....
Acum e un zambet tot, cand aude ca merge la gradi, urca scarile intr-o viteza care nu-i prea sta in fire ( el fiind un mare " calm" ) si intra nerbdator in clasa...Doar halatul alb , vazut din intamplare, il mai supara un pic, fiindca de mic a avut aceasata memorie a halatelor albe, asociate cu imaginea doctorilor...Dar si asa, gradinita tot o mare bucurie inseamna pentru el.,stim si simtim cum este inconjurat cu atentie de toata lumea, asa ca nici ca se putea un inceput mai frumos de atat ....
In alta ordine de idei, de cand am mutat terapia acasa, lucrurile au luat-o spre " repede inainte" , achizitiile vin intr-un ritm foarte bun, Cosmin a inceput sa invete culorile, formele geometrice si notiuni diverse, pe logopedie merge "snur"si per ansamblu, totul se misca din ce in ce mai bine.... Asadar , chiar daca mai avem mult de munca, speram ca lucrurile vor evolua doar spre ceea ce ne-am propus...Doamne ajuta ....
Bineinteles ca tot la capitolul " bobocei", trebuie sa scriu si despre asociatia noastra, careia, mai nou , i-am facut si blog :
http://autism-galati-apca.blogspot.com/
Speram sa realizam cat mai multe lucruri frumoase si sa fie un inceput de drum cu multe reusite pentru viitor...
"Ah dar...toamnă, dragă-mi ești!
Tu, mi-ai dăruit comoară,
Ce-am făcut în fapt de seară -
Am scris iar, în vers, povești!"
Ne bucuram sa auzim astfel de vesti.
RăspundețiȘtergere