"Eu sunt Autism. Lovesc atât băieţi cât şi fete... copiii sunt întotdeauna adevăratele victime, deşi iau ostateci şi pe alţii din familie. E ca şi cum iau doi la preţ de unul. Afectez copilul şi “infectez” toată familia."...
Cuvinte dureros de adevarate, caci prea putini inteleg prin ce trece o familie afectata de autism, ca si intreg perfect ...Si prea putine cuvinte frumoase sunt scrise despre sotii si taticii care aleg sa ramana in " picioare" si sa lupte , in felul lor, alaturi de intreaga familie, pentru copilul lor " special"...Statistica e dura : 4 din 5 cupluri in care exista un copil cu autism se despart....Unii " evadeaza" , simtitind poate ca durerea e mult prea mare...dar altii raman ACOLO, in familia care are atata nevoie si de acest sprijin...Poate nu se pricep la lucruri marete, dar fac instinctiv acel CEVA de care este nevoie : RAMAN sa sprijine...
Nu intamplator am scris astazi despre barbatii care au curaj sa lupte cu autismul...Da, CURAJ....desi s-ar presupune ca majoritatatea il detin, ca si parte masculina, puternica...
Astazi se implinesc 10 ani de cand ne-am casatorit, eu si cu tine, Nico si Ionut, mama si tatal a doi copii frumosi si minunati...iar soarta a vrut ca tot NOI, sa invatam zi de zi, desi nu e usor, sa luptam cu autismul...
Cele doua cuvinte ..." Te iubesc"...astazi sunt pentru tine, sotul meu drag si iubit, cel mai bun si mai dulce tatic din lume..." LA MULTI ANI !"
P.S : Dedic tuturor celor mai putin curajosi, acest cantec " interpretat" atat de frumos de Alexandra...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu