DA, 2 % il ajuta pe Cosmin ! Si NU, nu-mi este deloc usor sa scriu cele de mai jos...

Povestea micutului nostru luptator a aparut in Viata Libera Galati, in Revista Mami, Adevarul , iar voi prieteni dragi, o stiti personal sau de aici, de pe blogg-ul lui. Este povestea unui copil special, care ne-a schimbat radical vietile , in cel mai special mod cu putinta , care din pacate insa, de mai bine de 3 ani se lupta cu autismul…

Noi , parintii lui, suntem prinsi la fel ca si el, in aceeasi lupta, zi de zi, o lupta contracronometru, dar in acelasi timp pe TERMEN LUNG, o lupta pe care nu avem voie sa o abandonam nici macar o secunda si pe care trebuie sa o continuam atat timp cat va fi nevoie …

Astazi si pana pe 25 mai 2014, VA CEREM UN SPRIJIN poate neinsemnat, un simplu gest : O SIMPLA SEMNATURA pe hartie, pe un formular , ATAT !

     Dar nu, nu e doar atat, e un sprijin REAL pentru noi, caci prin aceasta semnatura directionati 2% din impozitul vostru pe venit ( salariu ), RETINUT DEJA IN 2013, pentru sprijinirea terapiei lui Cosmin, care nu trebuie intrerupta nici macar o zi , pana la o recuperare cat mai completa. Cosmin este un caz real , pe care-l cunoasteti direct sau indirect, pe care il puteti sprijini fara nici un efort financiar, ci doar prin completarea formularului de mai jos ( 230 – doar pe prima pagina ). Foarte important de stiut este ca acesti 2 % oricum va sunt retinuti an de an de catre statul roman, fara ca voi sa stiti vreodata in ce directie sa va duce procentul respectiv .

    

         Daca veti semna pentru Cosmin, gestul vostru se va alatura altor zeci de semnaturi , pentru care inca o data, le multumim din toata inima , prietenilor nostri dragi , familie , colegi si oameni deosebiti care ne-au sprijinit in anii trecuti si probabil o vor face si anul acesta. Toate aceste semnaturi , adunate cu grija, una cate una , vor contribui la continuarea terapiilor de recuperare pentru Cosmin, reprezentand un sprijin extrem de important in lupta noastra cu autismul, care presupune :
- o echipa intreaga de oameni : 1 coordanator Bucuresti, 2 terapeuti ( deocamdata ne permitem un singur psiholog, al doilea terapeut fiind mami), 1 logoped, 1 “shadow” ( = insotitor la scoala )
- suplimente alimentare extreme de scumpe, care nu se regasesc pe lista medicamentelor gratuite, platite numai din buzunarul propriu
- cursuri de formare in terapii de recuperare, carti, materiale didactice specifice , printabile speciale etc.

    La acestea se adauga un volum urias de timp (investit in informare , constientizare si mediatizarea problemei , drumuri nenumarate intre diferitele locatii , unde trebuie sa-l ducem pentru socializare, integrare, unde trebuie aplicata terapia si generalizarea ,nopti pierdute pentru a fi la curent cu toate noutatile, cautari zilnice dupa articole, site-uri, informatii actuale si utile, confectionarea anumitor materiale de lucru , organizarea terapiei etc), lasand la o parte tot consumul nostru emotional , pe care nu-l putem “contoriza” decat in sufletul nostru …

     Dincolo de toate aceste eforturi, aproape supraomenesti, trebuie sa ne traim in continuare vietile cat mai aproape de normal cu putinta, sa ne sustinem si cealalta comoara, pe Alexandra, o fetita supradotata, talentata si adorabila in tot ceea ce face. Pentru ea, pentru Cosmin si pentru noi, trebuie sa ne mentinem zambetul pe buze si sa mergem tot inainte, desi sunt multe momente in care poate simtim ca nu mai putem duce, dar ne ridicam iar si iar, ca de fiecare data...

     Si nu in ultimul rand , desi evit cat se poate de mult sa aduc in discutie acest aspect si pentru cei care nu stiu acest lucru, de 2 ani de zile ne implicam DOAR VOLUNTAR , FARA A AVEA NICI UN SALARIU, la fel ca si alti parinti deosebiti,implicati si care ne sunt alaturi, zi de zi , intr- o asociatie minunata, numita APCA – Asociatia de Sprijin pentru Parinti si Copiii cu Autism Galati. Da, suntem cei care, dupa atatia ani de vid in oras, am infiintat prima asociatie din Galati pe vremea aceea ( 2011), doar pentru copiii cu autism, o asociatie pe care am cladit-o din “ piatra seaca” si care a ajuns astazi sa ajute peste 60 de copii aflati in aceeasi situatie ca si Cosmin, o asociatie cu atat de multe proiecte importante finalizate, aflate in derulare si de viitor, pentru acesti copii speciali, care merita tot sprijinul din lume.

       Asadar, daca doriti sa ne sprijiniti in lupta noastra cu autismul, puteti completa formularul atasat, doar cu datele voastre din buletin si semnatura, apoi il puteti depune personal sau ne puteti contacta pe noi sa facem acest lucru , la Directia Finantelor Publice din localitatea fiecaruia, cel tarziu pana pe 25 mai 2014. Daca nu aveti timp sa mergeti personal, de obicei noi preluam aceasta sarcina, pentru toti cei din Galati, asadar nu ezitati sa ne contactati dupa ce ati semnat formularul.

     Daca sunteti prin trecere la ANAF si vreti sa completati direct la ghiseu, formularul 230 ( pentru salarii) sau 200 ( in cazul profesiilor liberale ), iata si datele necesare, cu subcontul deschis pentru Cosmin :
- Asociaţia de Sprijin pentru Părinţii şi Copiii cu Autism Galaţi
- Cod de identificare fiscală al entităţii non profit: 29189030
- Cont bancar (IBAN):RO69 BTRL 0180 1205 G118 2200


     Va multumim anticipat tuturor, pentru sprijinul acordat si speram din toata inima ca intr-un viitor cat mai apropiat, Cosmin sa va poata multumi printr-o poveste frumoasa, cea a unui copil recuperat .

                                                EU lupt cu autismul, TU poti sa ma ajuti !

"Tricoul de campion" !

     Dati-mi voie sa impart cu voi , cea mai frumoasa " poveste" scrisa vreodata, despre un copil cu autism si totodata sa vi-o dedic tuturor, mamici si tatici speciali, care cu siguranta va veti regasi in aceste superbe randuri ...
     Si pentru ca acestea i-au fost dedicate in primul rand lui Cosmin, am si consimtamantul penitei " fermecate", autoarea de drept a randurilor minunate de mai jos , sa postez aici, pentru noi toti, aceasta "poveste cu suflet", mult suflet:

   "Pe roata olarului un boț de lut așteaptă să prindă viață, este un copil, este incomplet. Olarul lucrează cu drag, cu atâta drag pentru pumnul lui de lut, încât nu are timp să vadă nici că lutul e pe terminate, nici îngerul de lângă el, ce așteaptă să-și primească umbra. Copiii sunt umbra îngerilor și îngerul e din ce în ce mai nerăbdător să se joace cu umbra lui.
    Olarul îşi vede mai departe de opera lui, cântă încet, cântec numai de el știut. Îi trebuie culoare pentru ochi, culoare pentru suflet, lumină pentru minte, ca lucrarea să-i fie completă. Se uită spre cer și în clipa aceea știe ce culoare vor avea ochii copilului. Îi desenează, îngerul se bucură, îi place albastrul, că doar de acolo a venit.
    Dumnezeu cântă, se oglindește în ochii copilului și desenează sufletul, îl desenează în alb, diafan și pur ca un fulg de nea, apoi se pregătește să-i pună pe frunte coroana de lumină. Începe să deseneze cu penelul înmuiat în soare, pune o rază,mai pune una… apoi se oprește auzind un clinchet de clopoței și glas de copii ce cântă un colind rezemați de o stea.
    Tresare. Își amintește că azi e Ajunul Crăciunului. Tresare și copilul, îi place muzica îngerilor, pentru el e primul lucru pe care îl "vede" acum cu sufletul lui alb, tresare și zâmbește…este primul lui zâmbet. Îi zâmbește îngerului său cu care a rămas singur, olarul fiind demult la poartă să asculte colindul.
    Îngerul îl privește mut de uimire. Cât de frumos este un copil cu ochi albaștri care zâmbește! Nu mai are răbdare, își ia umbra în brațe și pleacă fericit cu ea. Ce dacă nu are decât o rază de lumină pe față! Ce dacă nu este terminat! Are suflet, are cerul în ochi, știe să se bucure când aude un cântec. Îl ia de mânuță și încep să alerge, să alerge în lumea nevinovată a copilăriei, și rămân acolo o viață.
    Copilul, zâmbind inocent, nu vede lacrima mamei, când el nu reușește să pronunțe simple cuvinte, când nu poate să-l învețe poezii cu pitici în ibrice sau cățeluși năzdrăvani. Cuvintele trec neînțelese pe lângă el, el înțelege numai cântecul ierbii, al păsărilor, cântecul inimii mamei sale ce-l strânge cu disperare la piept când îl leagănă. Nici tristețea tatălui său nu o înțelege, tristețe atât deamară când vede cum băiatul său învârtește ore în șir o rotiță, dezinteresat de mașinuțe, de avioane sau de mingea colorată.

    Copilul este autist și trăiește în lumea lui, are prieteni ca și el, răpiți de îngeri înainte de a fi terminați, cu care se înțelege prin necuvinte, se joacă cu îngerul lui păzitor făcând ninsori din bucățele de hârtie, nu-i pasă de nimic din lumea oamenilor ce se cred normali. El nu cunoaște lumea reală în care trandafirul are și spin, în care florile de mac ascund venin, nu știe de ciuperci adormitoare, de pete din soare, nu știe de invidie și ură, nu judecă oameni ce știu numai să ia, nu să și dea. El are lumea lui, iar uneori, după ce în noapte își amintește zâmbetul olarului, desenează icoane naive ca și sufletul său.
    Deseori, Creatorul îl privește cu ochi triști, înnegurați și atunci, recompensă pentru neatenția lui de o clipă, trimite părinților câte–o lacrimă luminată de un zâmbet de fericire. Mama are lacrimi de bucurie pentru primul pas făcut la trei ani, pentru cuvântul “apă” spus la patru ani, pentru prima floare tremurată, desenată de ziua ei, la opt ani. Pentru ea copilul acesta neterminat este cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai special copil din tot universul.
    Tatăl său îl privește tot de după lacrimi cum fixează mingea, cum îi tremură corpul firav de atâta concentrare, cum reușește să ducă încet mingea spre poartă. Pentru el copilul acesta este minunea lumii, chiar dacă nu poate vorbi decât cu îngerii, chiar dacă nu știe cuvintele oamenilor mari, chiar dacă pașii cu care a dus mingea spre poartă sunt atât de temători, atât de nesiguri. 

     Tricoul pe care îl poartă copilul, cu numărul zece pe spate, spune tot despre acest suflet. Este un campion. Campionul sufletelor curate, al voinței, al iubirii.
     Copilul cu numărul zece pe tricou este fericit, îngerul lui păzitoreste fericit, chiar și portarul, alt suflet neterminat, râde fericit. Cei mai fericiți sunt părinții lui ce merită și ei tricouri cu număr de campioni. Toți sunt fericiți, doar Dumnezeu începe să plângă într-o ploaie caldă și tristă pentru clipa sa de neatenție. Picăturile de ploaie se amestecă cu lacrimile de bucurie ale părinților. Azi copilul furat de înger înainte de a fi terminat a dat pentru prima dată cu piciorul în minge. A reușit să-și învingă neputința.   

Copilul acesta există. Îl cheamă Cosmin Face parte din viața mea, iar mama lui, Nicoleta, este cea mai deosebită ființă pe care o cunosc eu, între noi fiind o relație specială.Din considerente etice nu-i pot da numele, dar dacă cineva are nevoie de un sfat bun, mă poate contacta.

Pentru a putea ajuta și alți copii autiști, această mămică minunată a înființat la noi în oraș o asociație prin care luptă pentru copilul ei și pentru alţi copii ce sunt în aceeași situație. Dacă aveți nevoie, nu ezitați sa contactați APCA - Asociatia de Sprijin Pentru Parinti si Copiii cu Autism Galati....."

Sursa citata : http://copaculcuvise.blogspot.ro/2013/11/tricoul-de-campion.html?spref=fb

" Azi implinesc 6 ani, sunt baiat mare ! Va pup ! "

La multi ani scump copil , ingerasul nostru pe pamant !

Suntem cei mai mandri parinti din lume ca te avem de 6 ani in vietile noastre, pe care ni le-ai schimbat atat de mult si totusi atat de frumos... 

Ne-ai invatat sa ne redescoperim ca oameni, sa renastem din propria cenusa , sa apreciem si mai mult adevaratele valori de care suntem inconjurati : familia si prietenii dragi , ce iti sunt si ne sunt alaturi.

Datorita tie am descoperit in plus oameni deosebiti si suflete frumoase si n-am schimba nimic din tot ce ne aduci zi de zi, cu zambetul tau ,cel mai sincer din lume, copil special al nostru. 

                                                       LA MULTI ANI COSMIN !

Multumiri ...

  Au trecut aproape 3 ani de cand luptam cu autismul ... Drumul nostru se intinde inca lung in fata , dar privim cu recunostinta in trecut , pentru tot ce-am realizat pana acum si cu incredere in viitor si in reusita acestui micut luptator... 

  Astazi gandurile mele se indreapta si catre toti cei care ne-au sprijinit pe acest drum de pana acum, familie si prieteni dragi , colegi de liceu si facultate, oameni dragi apropiati sulfetului nostru si  toti cei care in 2011 au directionat 2 % catre Cosmin... Cu totii s-au mobilizat si anul acesta , din toate directiile, aducandu-ne inca o data, un strop de speranta si pentru anul care vine...

   Tot acest sprijin al vostru si toata lupta noastra nu sunt in zadar,  ci conteaza cu adevarat, pentru ca iata , din toamna Cosmin va merge in clasa 0 si speram ca aceasta va fi o noua batalie castigata in lupta cu autismul. 

   Asta nu inseamna ca ne va fi usor, terapiile de recuperare, ABA, logopedie, integrare alaturi de shadow etc, trebuie sa continue, dar in acelasi timp , cu aceeasi speranta in suflet mergem inainte , tot inainte...

   Mai sunt doar cateva zile in care mai puteti redirectiona 2 % catre Cosmin, o modalitate atat de simpla prin care puteti sustine terapiile de recuperare in lupta lui cu autismul ...

   Puteti face acest lucru printr-o simpla semnatura, descarcand formularul precompletat  existent in dreapta blog-ului sau contactandu-ne la adresa noastra de email : lupoaefam@yahoo.com.

   Dragii nostri, inca o data, va multumim din suflet tuturor !

    

O primavara luminoasa si gradinita prietenoasa...

      Pentru noi primavara a venit cu un buchet de sperante si cel mai important: ne-a scos in cale gradinita prietenoasa de care aveam aveam atata nevoie. Nimic nu-i intamplator si probabil ca toate se leaga ca intr-un lant al binelui si cu siguranta , acolo de undeva de sus , cineva are grija sa le aseze cumva pe toate...

      De cateva luni mergeam la FasTracKids Galati, un sistem educational complementar minunat, care l-a ajutat foarte mult pe Cosmin pe partea socializarii si familiarizarea cu limba engleza , unde am gasit intelegere totala si persoane deosebite si unde pentru prima data am fost acceptati cu shadow, ceea ce pentru noi a reprezentat un mare castig si unde probabil vom continua sa mergem pe timpul vacantelor pentru a nu pierde contactul cu grupul de copii tipici. 

      Intre timp,  intamplator sau nu , afland de la prieteni dragi care trec prin aceeasi problema, am reusit sa gasim  gradinita prietenoasa pe care ne-o doream din tot sufletul si de atat de mult timp pentru Cosmin  .

 

      O gradinita de masa de stat, cu program scurt, intr-o Romanie cu atat de multe lipsuri in ceea ce priveste copiii cu TSA.... o gradinita luminoasa si frumoasa, unde am fost primiti cu bratele deschise de catre un cadru didactic de exceptie, pe care orice parinte de copil cu TSA si-ar dori sa-l aibe alaturi la drum : D-na Dir. Tania Margineanu . Ea este noua educatore a lui Cosmin, in fata careia ma inclin cu deosebit respect, pentru daruirea de care da dovada ,implicarea si deschiderea catre informare cu privire la TSA ( tulburari din spectrul autist), dar mai ales pentru sufletul cald, in care salasuieste o dorinta uriasa de a AJUTA... 

      O d-na directoare si in acelasi timp  o educatoare, care in ciuda vastei experiente pe care o are in ceea ce priveste invatamantul prescolar, s-a inscris fara sa stea prea mult pe ganduri la workshop-uri despre autism si metodele de interventie, care se informeaza in continuu si isi doreste sa afle cat mai multe despre cum ii poate ajuta pe copiii cu TSA...

      Si scriu toate aceste randuri, nu pentru a-i aduce public recunostinta noastra..., fiindca ea cu siguranta o simte si ii este indejuns privirea noastra cand ne intalnim la gradinita...ci pentru a da un exemplu ca SE POATE : prin oameni, lucrurile imposibile devin realizabile. Cred si sper din tot sufletul , ca peste ani,  puterea exemplului sa conteze cu adevarat  si in ceea ce priveste integrarea copiilor cu TSA in invatamantul de masa.
     
      Asadar, de la 1 martie, suntem cu shadow la grupa mare si desi am crezut foarte mult timp ca la o grupa de copii mari Cosmin nu va face fata, totusi iata ca exista si nenumarate beneficii, in ciuda faptului ca e un pic mai mic decat ceilalti ca si varsta si bineinteles in urma lor pe mai multe arii...

Cu bucurie am constatat cat de mult il  ajuta un colectiv de copii tipici mai mari, care nu sunt galagiosi ca cei mici ( Cosmin fiind destul de reticent la plansetele copiilor), care efectiv se "lupta" sa stea in preajma lui, il gadila intruna, il tin de manuta , isi trag scaunul langa el si se supara cand le fura altcineva locul langa cel mai nou coleg... si care in acelasi timp inteleg atunci cand li se explica de catre d-na educatoare ce trebuie sa faca pentru a-l ajuta cat mai mult pe Cosmin... pursisimplu niste ingerasi de copii, care probabil nu vor sti niciodata cat de mult a contat prezenta lor in viata puiului nostru mai mic...

Avem si un nou membru in echipa noastra, un suflet cald si linistit, care speram sa devina un shadow pt Cosmin asa cum si-l doreste mami sa fie, care sa ne ajute sa mai urcam o treapta catre recuperare si integrare.. Deocamdata mergem prin rotatie la gradinita, dar alaturi de celalat terapeut, care iata - face 1 an de cand ne este alaturi in aceasta lupta, completeaza atat de frumos echipa noastra...

Nu pot sa nu scriu despre un sentiment unic de bucurie, ce mi-a fost dat sa traiesc , atunci cand pe holul gradinitei d-na directoare si in acelasi timp noua educatoare a lui Cosmin a postat pentru toata lumea, materiale informationale cu privire la copilul cu autism, sfaturi si aspecte pe care orice parinte de copil tipic sau cadru didactic ar trebui sa le stie despe copiii nostri speciali...

Probabil ca numai parintii care trec prin aceleasi incercari ca si noi, isi dau seama cat de mult trebuie pretuiti astfel de oameni, care intr-adevar pun umarul cu adevarat si ajuta la integrarea copiilor acestia atat de speciali in invatamantul de masa. 

Ei merita intr-adevar tot respectul nostru, admiratia si intr-adevar imensa calitate de a fi OM...

        Nu-mi mai ramane decat sa las mai jos 2 filmulete , mai mult decat sugestive pentru aceasta postare , despre cum se impltesc toate in viata de parinte : indarjirea de a merge cat mai departe pt puiul tau si credinta in D-zeu si-n lucurile pe care El stie sa le aseze, poate mai bine decat tine...

Terapia de acasa X - sansa noastra pentru o recuperare cat mai completa

   A inceput un an nou, speram macar la fel de bun ca si cel trecut, un an in care nu ne rugam pentru miracole peste noapte, ci pentru sanatate, forta si rabdare...

   Terapia de acasa, conturata deja pe stilul ABA/VB decurge frumos si lin as putea spune, Cosmin fiind aproape de nerecunoscut fata de momentul in care am hotarat sa schimbam stilul de lucru, cand aproape refuza sa mai stea in terapie.. In urma tuturor instructajelor pe ABA/VB, am iinteles treptat ce insemna motivatia interna a copilului de a invata lucruri noi, cum poate fi transformat un stil rigid de predare intr-unul placut si distractiv, extrem de benefic pentru copil pe termen lung, pastrand in aceleasi timp principii si obiective clar determinate.

    Cosmin a "spart" efectiv  carapacea dintre el si tot ce-l inconjoara, il poti arata oameni, locuri sau jucarii noi si el devine extrem de interesat de ele, e atent la tot ce se vorbeste si capteaza toate informatiile din jur , te trezesti peste noapte ca nu-ti mai cere " Vreau suc" ci " Mami, vreau suculet", invata  usor din mediul natural si situatii noi , timid incepe sa puna si intrebari , te poti intelege usor cu el si in general a devenit un copil  PREZENT in toate.

   Pe tot parcursul acestei postari , am pus filmulete cu programe pe intraverbal ( unde copilul trebuie sa complenteze " logic" o propozitie ) dar si discriminare multipla ( care presuspune un SD destul de lung si "natural" i-as putea spune, cu 2 componente- aceeasi categorie, dar caratceristici diferite  - astfel ca si copilul e obligat sa fie atent la toata cerinta si sa raspunda din nou " logic", la astfel de SD-uri )- programe peste care deja Cosmin a trecut cu destula usurinta .

   De curand am avut reevaluarea fireasca dupa 6 luni, pe acelasi test complex si extrem de actual VB-MAPP. In urma acesteia , a reiesit foarte clar ca in ultimele 6 - 7 luni Cosmin a inregistrat progrese rapide si extrem de importante  pe toate ariile,  ceea ce de altfel remarcam si noi zi de zi , alaturi de el. Fara sa ne dam seama, dar si datorita progreselor lui , am inceput sa-i vorbim si sa-i explicam totul exact ca si unui copil normal, lucru la care nu indrazneam sa visam cu ceva timp in urma.

   Prin luna decembrie ii repetasem de curiozitate si Portage-ul ( desi stiu ca nu e foarte complex) si saltul cel mai mare era inregistrat pe cognitiv ( IQ - 72 - asadar in limite normale deja), pe limbaj ( chiar daca inca avem de lucrat pe pronuntie si dezvoltarea frazelor), iar scorul cel mai mic ( deloc surprinzator , avand in vedere ca suntem parinti supraprotectori) l-a inregistrat pe autonomie personala.

   Bineinteles ca exista in continuare aspecte pe care trebuie sa lucram intensiv, comportamente neadecvate si abiliatati unde inregistreaza scoruri destul de scazute, pe interactiune sociala si conversatii, dar speram ca incet incet , cu ajutorul terapiei si al credintei,  sa le remediem si pe acestea.

 

     

     Si dupa aproape 2 ani de cand scriu pe acest blog, am decis sa atasez  in dreapta blogului si o sectiune pentru  toti cei care POT dar mai ales VOR sa ajute...

     Daca doriti sa fiti alaturi de noi in lupta pentru recuperarea lui Cosmin, o puteti face  prin donatii directe sau directionarea a 2% din impozitul anual pe venit  .

    Aceasta modalitate din urma, de sprijinire a unei cauze sociale printr-o simpla semnatura , prin intermediul asociatiilor si fundatiilor, se face prin completarea formularului 230 , pentru persoanele salariate in 2012 sau formularul 200, pentru profesiile liberale ( medici, avocati etc) . 

   Puteti descarca respectivele formulare ( cu data preeditate) , accesand sectiunea " DONEAZA 2% din impozitul pe venit PENTRU COSMIN" 

   Pentru cei de pe raza orasului Galati, putem prelua sarcina depunerii formularelor la administratia financiara , fara a mai fi nevoie sa va deplasati personal la ghiseu.

     Asa cum probabil stiti,  in urma cu 2 ani si jumatate am inceput sa luptam pe cont propriu, pentru recuperarea lui Cosmin, "protagonistul" acestui blog si micul nostru razboinic in lupta cu autismul . 

  Am strabatut un drum greu pana astazi, extrem de durerors pentru sufletul nostru de parinte, dar plin de realizari importante si astazi putem spune ca toate eforturile noastre nu au fost in zadar, fiindca se pare ca in cazul lui Cosmin , putem vorbi de sanse reale de recuperare...

    Insa, pentru ca el sa reuseasca cu adevarat, trebuie continuata aceasta terapie intr-un ritm cat mai sustinut, iar acest lucru implica un efort financiar urias pentru familia noastra.   

    La ora actuala costurile lunare ale terapiei lui Cosmin ( in conditiile in care mai bine de jumatate din terapie o face alaturi de mama lui) , sunt urmatoarele:

- coordonare cu un analist comportamental BCBA - aprox 1000 ron /luna

- salariu al II-lea terapeut ( primul fiind mama) - 600 ron / luna

- salariu "shadow" - gradinita ( 2 zile pe saptamana, restul fiind tot cu mama) - 200 ron/ luna

- gradinita particulara ( pentru care am fost nevoiti sa optam ca sa putem merge cu shadow) - 600 ron/ luna

- logopedie - o ora pe saptamana/4 sedinte pe luna - 140 ron / luna

   Exceptand celelalte cheltuieli ( materiale didactice specifice)  , tot ajungem  luna de luna, la un total de aproximativ 2540 ron -  o suma care pe termen lung, poate ingenunchea orice familie „ normala” din Romania zilelor noastre...

    

  

  Acum il puteti ajuta pe Cosmin , dar si pe alti copii cu autism incrisi in  APCA - Asociatia de Sprijin pentru Parintii si Copiii cu Autism Galati (  http://autism-galati-apca.blogspot.ro/), directionand 2% din impozitul datorat statului .  

  Aceasta asociatie a luat fiinta in 2011 , cand afland de diagnosticul lui Cosmin,  am inceput sa ne " zbatem" pentru infiintarea unei asociatii , prima de acest gen din orasul nostru. 

  La acel moment nu stiam exact unde vom ajunge, dar  am plecat la " drum" cu speranta si credinta in suflet ca prin intermediul unei astfel de organizatii , viitorul copiilor nostri " speciali" va arata mult mai bine decat prezentul.... 

   Am fost primul glas care a " vorbit " pentru acesti copii in orasul nostru si speram ca demersul nostru va reprezenta un sprijin real si pentru alte familii din Galati, ce vor sa lupte pentru recuperarea copilului lor...

   
   Pentru tot sprijinul de pana acum, dar si pentru orice ajutor din viitor , va multumim anticipat  cu recunostinta si respect tuturor...

Colindam, colindam iarna...

Se apropie Craciunul , asa ca nu putem decat sa privim cu bucurie catre toate progresele lui Cosmin, cu speranta intr-un viitor frumos si sa-i multumim din tot sufletul lui D-zeu , ca astazi il putem auzi pe ingerasul nostru mai mic, cum ne colinda cu glasul lui cel " dulce" ...

Si am sa las mai jos cateva randuri deosebite, care ar trebui sa ne patrunda si sa ne inspire pe noi toti...

"Avem tot ce ne trebuie! Brate pentru a imbratisa, picioare pentru a vizita
gura pentru a imparti o vorba buna, un zambet, inima pentru a iubi, maini pentru a mangaia, ochi pentru a privi cu blandete si duiosie.
Nici nu costa foarte mult…putina bunatate, o doza de afectiune, un semn de prietenie. Toate acestea daruite cu bucurie ar face ca adevaratul spirit al Craciunului sa se arate in zambetele de pe buzele aproapelui. Este suficent sa renuntam la egoism, interes meschin, mandrie, materialism pentru ca vacanta de iarna sa devina o Sarbatoare a Bucuriei.
Craciunul nu este o vacanta sau un concediu, dar bucuria de a primi iubirea lui Dumnezeu devenita vizibila, palpabila si perceptibila intr-un trup uman, in persoana pruncusorului nascut la Betleem, Isus Cristos.
De Craciun Dumnezeu se naste pentru a ne reface, a ne reda frumusetea oamenilor fara pacat ..."

Craciun binecuvantat tuturor !

Terapia de acasa IX - CUM, UNDE si CU CE SCOP facem terapie...

   Incet incet, la noi se contureaza un nou stil de invatare si predare, au trecut mai bine de 6 luni de cand am schimbat coordonarea spre ABA/VB, coordonare acreditata BCBA dar care iata ne demonstreaza ca am luat decizia cea mai potrivita pentru Cosmin.

   E foarte important pe tot parcursul desfasurarii terapiei sa putem raspunde la cateva intrebari simple: CUM facem terapie, UNDE si CU CE SCOP putem face acesta terapie....

Iar toate aceste raspunsuri trebuie sa se plieze intotdeauna pe fiecare copil in parte, pe fiecare moment unic din dezvoltarea sa...asta fiindca nu putem lua un " calup" de programe pe care il introducem si il lucram de capul nostru ( "CUM ?" ), numai la masuta ( "UNDE ?" ) si cel mai important  : il ajuta efectiv pe copil acele programe? ( " CU CE SCOP ?" )....

Tehnic , prin ABA il poti invata pe copil, in functie  de nivelul fiecaruia, cam orice notiune iti propui sa introduci...dar oare acesta sa fie scopul final al terapiei? Oare cati inteleg ca terapia trebuie modelata incet incet spre o invatare cat mai " naturala", care sa " normalizeze" cumva procesul de gandire si sa duca usor usor  spre dezvoltarea unor raspunsuri logice din partea copilului ? Facem din ei " robotei" la masuta sau in casa, dar cand iesim cu ei in oricare alt loc,  ne dam seama ca nu interactioneaza deloc cu mediul si cu cei din jur , nu initiaza nici un contact si cu greu colaboreaza cu persoane straine...

   Tocmai aici e marea lor problema, specifica de altfel diagnosticului in sine, dar chiar si aici se poate interveni, tot cu ajutorul terapiei dar mai ales cu implicarea totala a parintilor...Bineinteles ca acest lucru e posibil doar dupa ani de terapie, fiindca nu poti face acest lucru cand copilul nu are pic de contact vizual, nu sta nici 30 de secunde in sarcina si nu intelege mai nimic din tot ce se petrece in jurul sau....Dar pe de alta parte, de prea multe ori se merge pe aceeasi directie rigida a terapiei , uitand poate ca si acesti copii, chiar si cu autism, pot evolua in timp si trebuie " normalizat" , atat cate se poate, procesul de predare si invatare ...chiar daca se pastreaza aceleasi principii si exista niste obiective, clar determinate dinainte...

     Terapia lui Cosmin de acasa acum se desfasoara foarte putin la masuta ( doar coloratul/ pictatul, plastilina si scrisul le facem acolo), in rest jumatate din sesiuni se axeaza pe invatare incidentala si in mediul natural, bineinteles pastrand aceleasi obiective clare din programele zilnice, colectand date si pastrand rigurozitatea unei terapii structurate. Insa acest lucru il stim doar noi terapeutii, fiindca e un mare castig in aceasta batalie sa il poti face pe copil sa nu simta ca este la " lectii" si motivatia lui interna de a invata lucruri noi, sa primeze in fata unei atitudini de tolerare din partea copilului , fata de terapeuti si terapie in general...

    Acum suntem in perioada in care Cosmin poate discrimina intrebari diferite legate de aceeasi notiune  ( " CE este" " Ce faci cu ? ", " CUM este? "- mixand in continuu ordinea intrebarilor ), dar in acelasi timp suntem si in perioada in care in sfarsit Cosmin pune intrebari " Unde e? , " Ce e?" , De ce ? "  Cine" etc...

       Insa n-am fi putut sa-l invatam atat de rapid sa intrebe " Unde e? ", daca nu ne foloseam de ciocolata -dupa care e innebunit ( aici e vorba de motivatia lui interna ) si l-as fi pus sa intrebe de exemplu in prima instanta  " Unde e creionul? " - cand de fapt,  lui nu-i place deloc sa coloreze). Aici e una din " cheitele" terapiei - pe care din pacate prea putini o iau in calcul....Copilul TREBUIE sa ajunga sa-si doreasca sa invete lucruri noi, nu doar sa tolereze ceea ce incercam sa facem noi cu el... Si oricat de simplu ar parea la prima vedere, in realitate este extrem de dificil sa realizezi acest lucru...insa chiar SE POATE....

In continuare incercam sa dezvoltam cat mai mult verbalizarea din timpul jocului, in mediul natural,  aspect la fel de important precum denumirea actiunilor din 2D

Fiindca incercam sa ajungem catre o pronuntie din ce in ce mai corecta , lucram pe poezii ( aici automatizam sunetul " N" )

Notiunile noi , pot fi introduse foarte usor, exact in jocurile care-i fac placere lui Cosmin ( cercurile):

    L-am invatat incet incet sa foloseasca limbajul pragmatic ( " Lasa-ma te rog", " Da-te la o parte" ) tocmai pentru a-l invata incet incet sa evite si singur situatiile in care ar fi devenit frustrat sau nervos  - fiindca e mult mai important sa previi un astfel de comportament, decat sa-l gestionezi in momentul in care el apare...

Si chiar am reusit sa extindem acest lucru si cu pisica din casa, care se tine " scai" de el mai tot timpul...:))

     Pe tot parcursul zilei , incercam sa incurajam cererile de orice fel, cat mai multe la numar , in situatii cat mai naturale si neaparat axate  pe ceea ce-i place mai mult, fie ca e vorba de dulciuri, jucarii sau activitati distractive ( si din nou ajungem la motivatia interna)... Un prag foarte important in corectarea pronuntiei a fost atins, in momentul in care el a inceput sa constientizeze singur anumite greseli si sa inteleaga ca trebuie sa si le corecteze - etapa foarte importanta depasita -  si asta  am remarcat -o si in anumite forme de sterotipii, unde a inceput sa-si dea seama singur ca nu e bine ceea ce face si e indeajuns sa-i spun " joaca-te frumos cu masina", iar el sa nu  mai invarta rotile , ci s-o plimbe fumos ca orice baietel de varsta lui.... 

      Am inceput un nou capitol in terapie si prin faptul ca am schimbat gradinita si am devenit " shadow" pentru el intr-un program Fastrackids, pe care l-am considerat cel mai potrivit pentru el la ora actuala, cu obiective clare cum ar fi : socializare, comunicare functionala , reciprocitate sociala, plus invatare incidentala si in mediul natural...Dupa cateva zile, deja putem spune ca ne place la nebunie si cu siguranta vom avea numai lucruri frumoase de povestit de acolo...

 Si nu in utlimul rand, la evaluarea anuala pentru referatul lui Cosmin, dupa 2 ore petrecute in cabinet, s-a concluzionat ca a facut " un salt spectaculos" in ultima perioada, ca " vorbeste in propozitii", " are "o memorie foarte buna", " discontactul" dintre el si mediu sau persoanele din jur aproape ca a disparut si incet incet " iese din spectru"...

Si uite asa, treapta cu treapta, speram sa urcam spre recuperare si integrare...

O gradinita " prietenoasa" stie cineva ?

    Pentru toti prietenii nostri , cunoscutii lor si nu numai : 

      Cautam gradinita " prietenoasa" in Galati ( zona centru-mazepa-imprejurimi Lic. de Arta) unde sa-l putem muta pe Cosminut al nostru , un copil " special" ( cu elemente din spectrul autist), la grupa mijlocie. 

      Avem nevoie sa gasim o d-na educatoare " cu suflet", dispusa sa ne accepte in clasa cu " shadow" ( = insotitor= eu in cazul de fata = mama), periodic macar (2-3 zile pe saptamana) , in restul timpului putandu-se descurca in general si singur ( la grupa mica a mers neinsotit la gradi si a reusit sa fie foarte indragit de colegi).

       Daca reusim acum sa realizam acest lucru, ar insemna enorm in integrarea cu succes al lui Cosmin ca si prescolar de grupA mijlocie, fiindca la momentul actual are suficiente achizitii si abilitati sociale , un vocabular in continuua dezvoltare, dar care e pacat sa se " iroseasca" , daca in aceasta perioada nu este langa el o persoana specializata, care sa le fructifice la maxim in colectivul de copii tipici...

       Acest " shadow" al copilului cu autism nu vine sa " controleze" ce se intampla la clasa, ci reprezinta un sprijin real pt. educator ( care nu mai trebuie sa acorde o atentie sporita copilului respectiv) si reprezinta mai ales O NECESITATE in momente " cheie" pe parcursul intregului proces de recuperare si intergrare a copiilor cu autism...

        Cosmin e un copil cu reale sanse de recuperare si avem incredere ca undeva, cineva, ne va putea ajuta....

       VA MULTUMIM ANTICIPAT PENTRU SPRIJINUL ACORDAT...

 c

P.S. : Am incercat sa folosesc mediul online pentru a putea primi raspunsuri din cat mai multe directii, iar despre " shadow" si importanta lui, voi reveni intr-o postare viitoare

Cele doua cuvinte ..." TE IUBESC"

  
   "Eu sunt Autism. Lovesc atât băieţi cât şi fete... copiii sunt întotdeauna adevăratele victime, deşi iau ostateci şi pe alţii din familie. E ca şi cum iau doi la preţ de unul. Afectez copilul şi “infectez” toată familia."...

   Cuvinte dureros de adevarate, caci prea putini inteleg prin ce trece o familie afectata de autism, ca si intreg perfect ...Si prea putine cuvinte frumoase sunt scrise despre sotii si taticii care aleg sa ramana in " picioare" si sa lupte , in felul lor, alaturi de intreaga familie, pentru copilul lor " special"...Statistica e dura : 4 din 5 cupluri in care exista un copil cu autism se despart....Unii " evadeaza" , simtitind poate ca durerea e mult prea mare...dar altii raman ACOLO, in  familia care are atata nevoie si de acest sprijin...Poate nu se pricep la lucruri marete, dar fac instinctiv acel CEVA de care este nevoie : RAMAN sa sprijine...

   Nu intamplator am scris astazi despre barbatii care au curaj sa lupte cu autismul...Da, CURAJ....desi s-ar presupune ca majoritatatea il detin, ca si parte masculina, puternica...

   Astazi se implinesc 10 ani de cand ne-am casatorit, eu si cu tine, Nico si Ionut, mama si tatal a doi copii frumosi si minunati...iar soarta a vrut ca tot NOI, sa invatam zi de zi, desi nu e usor, sa luptam cu autismul...

  Cele doua cuvinte ..." Te iubesc"...astazi sunt pentru tine, sotul meu drag si iubit, cel mai bun si mai dulce tatic din lume..." LA MULTI ANI !"

♥♥♥ 10 ANI !!! ♥♥♥

"Ne-am schimbat, tu si cu mine. O marturisesc oglinzile si cantarul...Iar intre ramele acelor fotografii, eu, infasurata intr-un val, si tu, stangaci, in costumul cel nou, parem amandoi neterminati, astfel incat imi vine sa-i iau de maini pe cei doi tineri nauci de-atunci si sa le povestesc ce vor deveni - sa le spun ca sunt abia la inceputul calatoriei spre ei insisi - NOI insine : NOI DOI , care incetul cu incetul, ne-am intrepatruns astfel incat abia mai stim unde se termina o viata si unde incepe cealalta"

....TE IUBESC ..." Dragul meu barbat obisnuit, Dragul meu barbat facut din calitati si defecte, din gesturi minunate si obiceiuri ciudate...Si din trairi, uneori, pe care nu le pot patrunde. Dragul meu prieten si companion. Dusmanul meu drag. Iubitule . Am atata nevoie de tine . Exact asa cum esti"....♥

P.S : Dedic tuturor celor mai putin curajosi, acest cantec " interpretat" atat de frumos de Alexandra...:)

MULT PREA MULT ... SI MULT PREA MULTI...

    Am stat un pic pe ganduri daca sa scriu sau nu despre aceasta campanie , desprinsa total de ceea ce mai putem numi inca " uman" intr-o realitate normala , o campanie publicitara la un medicament ( l-as numi eu " oarecare"- caci sunt altele zeci cu aceleasi indicatii), care suna cam asa " Uraste-ti baietelul care a devenit de nestapanit. Uraste-ti baietelul care niciodata nu vrea sa stea locului si nici nu te asculta. Uraste-ti baietelul care se enerveaza din nimic si se poarta urat cu ceilalti. Uraste partea din el care il face asa. Nu e vina lui. E doar boala care ii afecteaza comportamentul. Sub masca asta e un copil care vrea sa iti arate toata iubirea, dar pur si simplu nu poate. Poti sa il ajuti, prin multa grija, rabdare si intelegere. Grabeste-te, fiecare zi e importanta! Ajuta-ti baietelul sa devina fiul pe care ti l-ai dorit dintotdeauna"- asa suna mesajul reclamei la un supliment indicat persoanelor cu autism.

    INGROZITOR, TERIFIANT, GROTESC, INUMAN ... MULT PREA MULT...

    Sufletul meu de parinte al unui copil cu autism, dar in egala masura de parinte al unui copil absolut normal....efectiv a inghetat, a incremenit ... iar pe moment am simitit ca trebuie sa-mi pun un " scut" de plumb, sa nu simt aceasta intunecata rautate, venita de nicaieri, dintr-o minte bolnava si probabil promovata de unii orbiti de " stralucirea techinilor"...

     DA , am invatat ca reclama negativa e cu mult mai incisiva decat cea pozitiva...Si DA, cu o astfel de reclama ne-au captat atentia tuturor celor implicati in recuperarea copiilor cu autism, tuturor celor care puteam deveni potentiali cumparatori ai respectivului medicament...Si DA, ar fi trebuit poate sa nu le cream trafic pe reclama ...

    Dar NU....E MULT PREA MULT...

    Pana unde poate merge degradarea umana  ?  Pana aici...?

    Exista legi nescrise pe acest umil pamant, iar unele dintre ele sunt mai presus chiar si decat cele aprobate intr-un stat de drept...Si una dintre legile acestea,  nescrisa inca de nimeni, dar STIUTA SI SIMTITA de catre noi TOTI , care face parte din definitia fiecaruia de a fi " OM", e IUBIREA PENTRU PROPRIUL COPIL....Sa incalci o astfel de lege nescrisa, te " descalifica" din conditia umana si te trimite direct in lumea necuvantatoarelor, dar si de acolo probabil ca ai fi " izgonit" , caci si ele au grija de ceea ce au mai scump pe lume...trup din trupul lor...bucatica de suflet , din sufletul fiecaruia...
    Sentimentul de "URA" nu va exista nicand in acesta relatie UNICA:  PARINTE-COPIL, indiferent de orice gandire inumana, exprimata prin cai intunecate si iesita la suprafata in cel mai negru mod cu putinta...si printr-o astfel de reclama...

    Suntem MULT PREA MULTI , parinti normali , care revarsa numai infinita IUBIRE asupra copiilor lor, cu autism sau nu, cuminti sau obraznici, frumosi sau doar simpatici, bolnavi sau sanatosi, grasi sau slabi, fetite sau baieti....sunt cu totii, DOAR COPII ....
  
   Voi cei putini care promovati URA, ar trebui sa va inclinati cu respect in fata noastra, cei care STIM, SIMTIM si CUNOASTEM IUBIREA....

   Fiindca suntem MULT PREA MULTI....
https://www.facebook.com/#!/groups/377256395642099/479852458715825/?notif_t=group_comment_reply 
  

Terapia de acasa VIII - Mand, Tact, Intraverbal - si cat de departe poti ajunge...

    Nu am mai scris de multa vreme pe blog, cred ca simt nevoia sa ma " vait" de  timpurile pe care le traim , simt cum se comprima timpul disponibil din ce in ce mai mult si ajung cateodata sa-mi doresc ca ziua  sa fie de 48 de ore , poate doar asa ne-ar fi mai usor...

   Bineinteles ca atunci cand lupti contratimp si cu autismul , timpul e de mii de ori mai pretios decat isi inchipuie majoritatea, fiindca orice minut incerci sa-l fructifici in favoarea puiului tau si al recuperarii sale, trebuie sa investesti in terapie in afara de resurse finaciare si materiale importante, mai ales enorm de mult  TIMP....

  Dar cum D-zeu " nu doarme", exista si cealalta minune din viata noastra, surioara lui Cosmin si desi in educatia si modelarea ei ca om, trebuie sa investim in egala masura foarte mult  TIMP ( iar aici vorbesc de ore de canto, pian, spectacole, scoala etc), totusi exista un echilbru in toate , care ne ajuta cumva sa ne mentinem cu bine pe " linia de plutire" ...

   Iar despre asociatie si parintii care-mi cer in mod continuu ajutorul, nici nu mai are rost sa adaug , e nevoie si se impune multa implicare , dar despre acestea si realizarile noastre, ale tuturor parintilor,  scriu separat pe blog-ul asociatiei...

    Asadar , revenind la terapia lui Cosmin, asa cum postam anterior, inca de la inceputul verii am schimbat coordonarea pe ABA/VB si in sfarsit avem coordonare " acreditata" ( BCBA ), desi pentru noi acest lucru  inseamna un efort financiar cu mult peste puterile noastre actuale si caruia cu greu reusim sa-i facem fata...

   Am facut acest pas important pentru ca am ajuns intr-un punct in care doar o astfel de coordonare mai putea aduce un plus de experienta si informatii pertinente in desfasurarea terapiei noastre de acasa, iar Cosmin a si ajuns in punctul in care trebuie lucrate in terapie lucruri de " finete" , care probabil vor cantari greu si peste ani, in evolutia lui viitoare...

    Ne-am familiarizat intre timp si cu termeni noi  precum "mand"-ul, "tact"ul, " intraverbal"-ul, " MO" , repertoriul de " asculatator" si " vorbitor", conditionare, testare etc...Organizarea terapiei in general necesita foarte mult timp si atentie, fiindca acum inteleg si mai mult cat de importanta este colectarea corecta a datelor , dar mai ales coerenta si consecventa, fiindca asa cum spunea si un important specialist american la Conferinta de la Bucuresti...nu exista terapie " adevarata'  fara colectare de date...Iar ce folosim acum e mult mai " actual" si relevant decat ce aveam inainte si efectiv reprezinta " oglinda" progreselor lui Cosmin , dar si baza tuturor programelor lui viitoare...
   Folosim zilnic instrumente de masurare precum clicker-ul sau timmer-ul si abordarea generala a terapiei s-a schimbat cu mult in bine, spre ABA/VB, asa cum imi si doream de foarte mult timp ...Acum exista mixarea accentuata a SD-urilor si a raspunsurilor, am invatat mereu sa trecem prin ambele registre, de " ascultator" si " vorbitor", astfel incat sa fim siguri ca notiunile sunt invatate din ce in ce mai logic de catre Cosmin si nu  doar mecanic, cum se intampla pe la inceputul terapiei....La fel , o atentie deosebita o acordam motivatiei interne a lui Cosmin de a invata lucruri noi, de a interactiona cu mediul si cu cei din jurul lui , lucru deloc usor , dar in acelasi timp realizabil cu multa atentie si consecventa...

    Rezultatele nu au intarziat sa apara, astfel ca in ultima perioada a avut loc o "explozie" a cererilor (= " Mand"-ul ) si  monitorizand atat cererile spontane , cat si cele promptate, am ajuns in sfarsit in stadiul in care cererile spontane sunt de obicei cu 10-20 mai multe decat cele promptate in cadrul unei sesiuni de lucru.  
   Cererile spontane (= Mand-ul) sunt extrem , extrem de importante , fie ca e vorba de edibile ( mancare, suc), ori jucarii sau activitati, aflate sau nu la vedere, atat timp cat sunt extrem de recompensatorii pentru copil.  Acesta invata prin intermediul lor sa interactioneaze spontan cu cei din jur ( " cere" ) , invata sa-si constintizeze si sa-si exprime dorintele, lucruri care ii vor fi extrem de utile pe tot parcursul viitor...Mai jos sunt 2 filmulete cu exemple de " cereri" ( " Mand" ) :
 

   A mai aparut un pas inainte,  foarte important , pe care il asteptam de mult timp : "comentariile" spontane vis-a-vis de o activitate / intamplare/ obiect , FARA sa fi fost intrebat sau promptat ( au aparut comentarii adecvate in context de genul:  " ma joc in nisip", " a cazut jos", " ridic pantalonii" " am facut buba" etc).     Acest lucru s-a  intamplat destul de recent si sper sa-l dezvoltam cu succes cat mai mult si in viitor.

   Totodata , pentru prima oara, am vazut ca memoreaza , este atent si receptiv la  ce se intampla in trecut: astfel ca intr-o zi cand ne-am intors de la gradi ( unde era ziua unui coleg,  dar unde nu am putut ramane pana la momentul servirii tortului), cand am ajuns acasa am ramas placut surprinsa cand prmiul lucru care l-a cerut la masa a fost " vreau tort"....

   Desi in general jocul lui Cosmin e inca unul " saracut" in detalii, totusi am reusit sa dezvoltam si jocul simbolic, iar cel mai important este ca el chiar il intelege si participa cu placere , atunci cand incercam sa lucram cat mai mult pe acest aspect ....
    
 


     Am trecut la alt nivel legat de achizitiile in terapie, astfel ca incercam sa i le dezvoltam in ambele sensuri, astfel incat el sa fie extrem de atent intodeauna atat la intrebare ( SD ), cat si la raspuns, astfel ca putem proba cat de bine este stapanita achizitia respectiva...De exemplu la " Functii" trebuie sa raspunda corect si fara suport 2D,  la ambele serii de intrebari " Cu ce vezi " R: " Cu ochiul"..." Ce faci cu ochiul ? " : " Vad"...bineinteles pe cati mai multi itemi si asa cum spuneam cu un mare mixaj al SD-urilor. Acelasi mecanism de testare il folosim in mai multe programe , inclusiv la cifre, cand il trecem prin ambele repertorii, de " ascultator" si " vorbitor", dar fara a mai lasa vreun prompt in SD sau raspuns ( daca il pun sa arate cifra " X", a doua intrebare va fi legata de cifra " Y", pentru a testa cat e de atent si ca nu isi ia indiciu din primul SD- procedeu pe care il foloseam la inceputul terpiei pentru a-l ajuta un pic mai mult)...

  


     .

   

 Dupa cum se vede, pe pronuntia corecta a cuvintelor trebuie sa lucram mai mult si astfel ca am marit si  frecventa orelor de logopedie, asta pentru ca la momentul in care el a inceput sa vorbeasca cat de cat, nu l-am corectat mai deloc, tocmai pentru a-l lasa sa evolueze pe limbaj indiferent de pronuntie. Acum insa Cosmin leaga mult mai usor propozitii si fiindca ii vine mai simplu asa, stalceste cuvintele, asadar trebuie sa trecem la alt nivel si sa corectam si acest aspect al limbajului.

Intraverbal-ul ramane in continuare unul din punctele lui forte si incercam sa folosim acest avantaj in situatii cat mai natural posibile...

   Nu sunt filmulete de cea mai buna calitate si tot ce postez aici reprezinta experiente personale ,mici crampeie din ce inseamna lupta cu autismul si terapia noastra de acasa....Sper din sulfet insa ca ele reprezinta un mic sprijin sau poate fine indicii pentru alti parinti , aflati la inceput sau nu de drum ....Pentru ei, pentru noi,  exista totusi speranta....si chiar  ii putem ajuta pe acesi copii speciali sa ajunga departe, foarte departe...

Terapia de acasa VII - " Magia" cuvintelor...

   A sosit vremea cand in sfarsit putem simti " magia" cuvintelor din bagajelul lui Cosmin, atat de "gol" la inceput si  in care cu greu am adaugat cuvant dupa cuvant, pana ce astazi am ajuns sa-l stim atat de "plin"...

   E drept ca ne va lua ceva timp sa facem si putina ordine in acest bagajel minunat , dar cu rabdare, multa munca, speranta, credinta si iubire, orice este posibil...

   Deoocamdata aceasta " magie" a cuvintelor ne aduce achizitii din ce in ce mai multe, pe tot parcursul zilei. Acum e de ajuns sa-l sprijin pe Cosmin in propozitii sau conversatii , iar el stie sau invata deja cum trebuie continuat, iar aceasta abilitate a lui, incerc sa o transfer cat mai natural cu putinta in toate situatiile...

   Intre timp am profitat si de vacanta, am mers pe programe de mentinere, logopedie, invatare din mediu, dar si  notiuni cu adevarat utile la gradinita , plus programe care sa-i dezvolte capacitatea de a " povesti" cat mai mult, ceea ce vede, ceea ce face, ceea ce stie...
  
   La inceputul verii am avut si prima evaluare pe VB, extrem de riguros si atent realizata ,  pe baza a 2 teste complexe  deosebite, in urma careia a reiesit la Cosmin, foarte important, o dezvoltare  echilbrata pe toate ariile, astfel ca nu mai avem o " prapastie"  pe un palier anume ( cum era verbalizarea in trecut ), ci trebuie sa recuperam doar decalajele ,  intr-un ritm cat bun...

   VB-ul , aceasta ABA mult rafinata , ( axata pe comportamente verbale), cu siguranta la Cosmin, indiscutabil, este exact ceea ce ne trebuie la momentul de fata, cand trebuie sa dezvoltam foarte mult spontaneitataea limbajului deja existent si sa-l dezvoltam in continuare cat mai mult, iar in acelasi timp sa-i crestem si motivatia de a interactiona corect si cat mai mult cu cei din jur , prin initierea unei conversatii si nu numai...

  Ajutati si de " magia" cuvintelor , speram sa realizam cat mai multe lucruri minunate ...Doamne ajuta...

  

Terapia de acasa VI - Iepuras dragalas, absolvent de grupa mica

                                                                  

Am trecut cu bine de primul an de gradinita, iar la sfarsit  ne-am mandrit nevoie mare cu absolventul nostru de grupa mica, care a avut rolul cel mai potrivit cu putinta, iar pentru noi a intruchipat cel mai dragalas iepuras ...

Insa pentru mine,  o dulce mangaiere mi-a fost adusa pe neasteptate cand am surprins momente neregizate, inocente si sincere , cum numai in suflet de copil reusesc sa se nasca... Momente de simpatie abosluta aratata puiului meu mic , de catre fetite dragi din aceeasi clasa, care-l strangeau necontenit in brate, il inconjurau cu atentie si mult, mult drag...Iar cand am auzit din gura unui baietel nazbatios " ...a venit prietenul meu" si cand am vazut cum e pupat pe neasteptate de un altul, iar el zambeste strengar pe sub "mustati"...am simtit ca intr-adevar , fericirea o poti gasi oriunde...dar mai ales in astfel de momente...

        Iar terapia de acasa decurge la fel de incurajator si cand ma " uit" in urma, ii multumesc din suflet lui D-zeu,  pentru toate progresele enorme de pana acum, fiindca este imposibil sa uiti de unde-ai plecat ... Mi-aduc aminte greutatea coplesitoare a sentimentului pe care-l aveam candva, atunci cand ma trezeam dimineata , dupa ce avusesem peste noapte cel mai frumos vis - Cosmin vorbea - , dar dimineata realitatea ma lovea rece, dur si drept in inima : Cosmin nici  "mama" nu-mi putea spune...

   E drept ca pana sa ajungem aici am muncit enorm de mult si numai cei care  trec printr-o experienta asemanatoare pot intelege cu adevarat ce spun...si e drept ca e la fel de posibil sa mai muncim inca pe atat, pentru a ajunge la ce ne-am propus...Dar peste toate, cel mai important este ca exista speranta...

     Acum , la 4 ani si 10 luni cat are Cosmin, lucram intensiv pe programe din ce in ce mai avansate si tot  acum,  necesitatea orelor de logopedie isi face simtita prezenta, fiindca avem de corectat pronuntia, volumul vocii ( are destule momente cand vorbeste prea incet) si lucruri de " finete" in limbaj, dar ce bine ca am ajuns in stadiul sa corectam asa ceva, oricat de ciudat ar "suna" acest lucru ...

     Dupa ce a avut loc explozia " expresivului" , in cateva luni am trecut la propozitii scurte, formate din 2 cuvinte,  apoi 3-4 cuvinte in propozitii, iar de la o luna la alta avansam incet si sigur spre fraze in conversatii...Desi acest lucru este mult mai evident in terapie decat in mediu, fiindca in afara terapiei este inca destul de retinut in conversatii, totusi acest aspect este compensat de faptul ca pe neasteptate, a inceput sa preia mult si foarte usor din mediu. Astfel,  are momente in care efectiv ma surprinde , are o memorie excelenta si imi intareste convingerea ca acesti copii sunt intr-adevar, cu totul si cu totul speciali...si ceea ce azi ti se pare imposibil... ei peste noapte reusesc sa faca POSIBIL...

Si tot datorita faptului ca am trecut pe programe din ce in ce mai complexe, am simtit nevoia sa fac si unele schimbari in echipa, iar terapia a ramas in ultimul timp in proportie destul de mare pe umerii mei. ..Dar am echilbrat din nou situatia cu un al doilea terapeut si am facut un pas foarte important :  am schimbat coordonarea si ne-am orientat spre VB ( Verbal Behavior) - care este tot ABA , dar una mai rafinata,  axata foarte mult pe comportamente verbale , care sa vina in completarea programelor curente si care simt ca se va " plia" in viitor cel mai bine pe profilul lui Cosmin...

Acum a venit si vacanta , iar micul  "balacila" profita din plin de aer , apa si soare, iar noi incercam sa mai scapam din " incrancenarea" care ne inconjoara la tot pasul, sa RESPIRAM si sa ne bucuram de  ...SPERANTA ...si FERICIRE...